78
NEÎN CREDEREA
pula mare", expresie care asociază ironic dotarea genitală cu masculinitatea afişată agresiv, dar nesustenabil.
Testând audienţa, tânărul provocator şi-a găsit naşul. Răzvan s-a ridicat din nou la înălţimea situaţiei, lansând un dur asalt de pumni asupra tânărului, pe care l-a vătămat suficient de tare încât acesta să nu mai apară prin centru timp de câteva luni. Lucru interesant, Răzvan nu s-a lăudat nici atunci, cum nu a făcut-o după partida de skanderbeg. În spatele calmului lui se afla reticenţa faţă de astfel de confruntări. Aventurile lui în închisoare erau bine-cunoscute şi îi susţineau oricum reputaţia de om cu care nu te joci şi nu te pui rău. Mai mult, aspiraţiile lui de lider politic cereau o imagine de om echilibrat care îşi ajută susţinătorii. Episoadele violente de reafirmare a statusului erau pentru el costisitoare, dar necesare pentru ca susţinătorii existenţi sau potenţiali să îşi amintească de formidabilitatea lui (capacitatea de a produce daune în conflicte fizice, Sell et al., 2009).
Trupurile care se înfruntă în cârciuma din Săteni concurează pentru resurse. Dar nimeni nu încearcă să obţină ceva de la adversar. Nimeni nu atacă pentru bani, băutură sau alte bunuri. Miza este recunoaşterea publică. Nimeni nu se luptă
în secret; oamenii evită adesea încăierările private. Scena expune actorii public, competenţele lor sunt puse la încercare prin teste grele, iar oponenţii trebuie să-şi etaleze poziţia în faţa aliaţilor şi în acelaşi timp a duşmanilor. Dacă un cioban ajunge să fie dominat fizic, cum ar putea el domina oile, muncitorii sau hoţii de animale? Cum şi-ar putea susţine poziţia în negocieri sau conflicte pentru locurile de păşunat? Desigur, el trebuie să fie abil şi să aibă susţinerea unei coaliţii, dar în unele situaţii va avea nevoie de forţa fizică brută. Cine ar urma un lider politic care dă bir cu fugiţii la ameninţările cu violenţa? Poate un bărbat să-şi protejeze familia sau să-şi urmărească interesele dacă nu e capabil să semnaleze o ameninţare credibilă că va răzbuna orice vătămare intenţionată?
J O C U L COM PLEX AL N EÎN C R E D E R I LA CÂR C I U MĂ
79
Formidabilitatea nu este singura resursă pe care locuitorii Săteniului o folosesc în interacţiunile lor sociale, dar etnografia arată că ea joacă un rol important în anumite contexte. Unii actori, mai ales, au nevoie de o reputaţie de înaltă performanţă
fizică, iar cârciuma e o arenă perfectă pentru turniruri între actori ce implică o confruntare fizică zdravănă. Urmărind evenimentele care se petrec aici, poţi dobândi noi tipuri de cunoştinţe despre putere.
Noroc şi performanţă
Unele competiţii sunt mai puţin intense şi mai formalizate, deşi sunt la fel de dramatice. De exemplu, partidele de remi sunt jucate în grupuri de trei sau patru oameni, aşezaţi la o masă înconjurată de chibiţi ţistuiţi în mod repetat. În sat există
în jur de 20 de profesionişti ai jocului, dar şi participanţi sporadici, care, cel mai adesea, pleacă cu buzunarele goale. Mizele variază de la mărunţiş la plata unui zilier pe o săptămână.
Conspirativitatea e obligatorie, fiindcă jocurile de noroc sunt ilegale, dar participanţii pot susţine, în faţa poliţiei, că joacă
o partidă nevinovată, fără miză în bani. Bancnotele sunt schimbate la final pe furiş, cu mascarea concomitentă a vistieriei personale de ceilalţi.
Atunci când partida are loc între prieteni, remiul devine o ţesătură de relaţii amiabile, în ciuda caracterului competitiv.
Mizele sunt moderate, iar câştigătorii se schimbă de la o zi la alta. Jucătorii oferă câte-un rând după ce au realizat un câştig consistent, iar ciorovăiala prietenoasă nu se opreşte o clipă, cu câştigătorii râzându-şi amical de învinşi, comandând de băut zgomotos şi fluturând banii. Dacă un jucător se laudă cu propriul succes, ceilalţi îl domolesc amintindu-i de caracterul schimbător al norocului. Seriile de câştigători sunt relativ echilibrate în rândurile jucătorilor înveteraţi, iar miza e de regulă
80
NEÎNCREDEREA
trivială. Jocul propriu-zis contează adesea mai puţin decât stilul în care îţi afirmi triumful sau îl minimalizezi pe al altuia, mod plăcut de a-ţi petrece timpul cu prietenii, dată fiind miza financiară minoră.
Alte jocuri de remi sunt însă mai puţin amicale şi mai tăcute şi au ca scop a-ţi băga în buzunar banii altora. Jocurile se înmul
ţesc brusc după primirea ajutoarelor sociale şi în zilele de salariu din administraţia locală, iar jucătorii experţi ies în profit, pe seama participanţilor ocazionali. Oricine poate intra şi ieşi din joc oricând. Deşi nimeni nu a admis asta public, mi-au ajuns la ureche insinuări cu privire la jocuri măsluite, în care doi sau trei jucători se asociază pentru a „scutura" un fraier (mai ales dacă acesta a băut un pahar prea mult). Dar şi profesioniştii pot fi curăţaţi de bani.
Casierul primăriei a câştigat un joc pe mulţi bani „împrumutând" din fondurile primăriei, atunci când banii proprii i s-au terminat. A pus la loc banii publici, bucurându-se de câştigul substanţial. Mai insultător pentru perdanţii republicani a fost faptul că trezorierul era tatăl primarului şi îşi crease un avantaj în joc punând la bătaie banii publici, care depăşeau resursele financiare proprii ale oponenţilor.
Remiul competitiv şi neamiabil implică plata datoriilor pe loc. Nu există aşteptări de încredere sau reciprocitate, ci doar o preocupare pentru câştigul personal.1 Nimeni nu oferă
de băut, iar oamenii înjură în barbă, blestemând norocul adversarilor sau ghinionul propriu. Zeflemeaua e mult redusă, în favoarea preocupării pentru jocul optim al mâinii proprii şi a circumspecţiei faţă de eventualele trişări ale adversarilor. În locul trăncănelii egalizatoare social, apare mentalitatea de a prospera pe seama altuia, caracteristică jocurilor cu sumă nulă.
r. Atunci când se creează coaliţii între jucători, prietenii cooperează, adăugând jocului de remi un joc derivat de mutualitate. Şi chiar dacă
apar doar zvonuri despre aşa ceva, simpla lor prezenţă indică relevanţa relaţiilor de mutualitate.
JOCUL COMPLEX AL NEÎNCREDERII LA CÂRCIUMĂ
81
