Încrederea veche pentru casele noi ....................... 322
Echitatea pe termen scurt versus echitatea pe termen lung .... 329
6
CUPRINS
Crearea încrederii ca gestiune a incertitudinilortehnologice şi sociale ................................... 334
Construcţia etică a eului antreprenorial .................... 348
Înclinaţii şi contexte morale .............................. 354
Capitolul 7. A avea, sau a nu avea încredere ................... 360
Trăind într-o cultură a neîncrederii ........................ 366
Povara istoriei ......................................... 372
Flexibilitatea încrederii personalizate ...................... 379
Viitorul cooperării şi al moralităţii ......................... 385
Rezonabilitatea neîncrederii ............................. 391
Referinţe ................................................. 395
Introducere
pentru ediţia românească
Traducerea acestei cărţi ridică o fascinantă provocare pentru un volum scris la confluenţa dintre ştiinţele cognitive şi tradi
ţia antropologiei britanice (post)coloniale. Cum va fi primită
şi înţeleasă în România o asemenea lucrare, a unui etnograf român care a studiat o comunitate rurală autohtonă? Alegerea de a nu schimba ceva semnificativ faţă de versiunea originală, destinată unei audienţe internaţionale, reprezintă un experiment interesant atât pentru autor, cât şi pentru un public care-i cuprinde pe cei mai informaţi şi scrupuloşi cititori posibili, cel puţin din perspectiva cunoaşterii intime a multe dintre fenomenele descrise şi analizate. Din aceste motive, am scris o introducere specială pentru ediţia aceasta, publicată de Editura Humanitas, căreia încep prin a-i mulţumi pentru şansa de a deschide o conversaţie despre mecanismele universal-umane care construiesc societatea noastră.
Condensând o istorie întortocheată şi controversată, misiunea centrală a antropologiei este de a-l înţelege pe Celălalt: omul dintr-o altă societate şi o altă cultură decât cea proprie.
„Proprie", în acest caz, se referă atât la omul de ştiinţă, cât şi la lumea academică şi politică sau audienţa generică din ţările cu o istorie de expansiune imperială în secolul al XIX-lea.
Monografii clasice, precum cele scrise de E.E. Evans-Pritchard despre nuerii din bazinul Nilului sau de Edmund Leach despre kachinii din Indochina, răspundeau sau chiar serveau INTRODUCERE PENTRU EDIŢIA ROMÂNEASCĂ
9
strategiilor coloniale din teritorii aflate în Africa, Asia sau Oceania. Munca antropologului presupune imersiunea etnografică în „imponderabilitatea vieţii cotidiene" propusă de Bronislaw Malinowski, pentru a produce „descrierea adâncă"
adusă la nivel de artă de Clifford Geertz. Demersul era îndreptat în special spre populaţiile de mici dimensiuni, non-statale, aflate la un nivel semnificativ mai redus de complexitate economică şi politică, a căror organizare socială şi cultură trebuiau analizate pentru a facilita planurile de integrare şi administrare a teritoriilor colonizate sau integrate în sistemul global.
Cu tot trecutul său exotic(izant) şi (neo )imperial, relevanţa proiectului originar al unei ştiinţe a Omului a depăşit aceste scopuri geopolitice contextuale. Antropologia a relansat şi a explorat prin angajament nemediat o eternă întrebare din ştiinţă şi filozofie: cum putem să îi înţelegem pe cei care sunt oameni ca noi, dar par radical diferiţi în credinţe şi comportamente? Misiunea devine şi mai grea când distincţia dintre
„noi" şi „ei" este ambiguă, precum în cazul de faţă. Construind pe aceste fundamente metodologice, teoretice şi genealogice, etnografia mea a explorat un Celălalt atât apropiat, cât şi, în mod straniu, diferit.
Un antropolog român cu studii în Regatul Unit a ajuns, prin relaţii personale şi improvizaţii în confruntarea cu hazardul şi necunoscutul, să studieze o microsocietate care nu îi era tocmai familiară, dar nici chiar străină. Curiozitatea mea antropologică cu privire la moralitate, rudenie şi reţele sociale a condus spre locul şi poziţionalitatea convenabile în ţara de baştină, însă etnografia „acasă" m-a şi lipsit de exoticul fertil al confruntării cu realităţi culturale şi sociale radical diferite.
Antropologul şi oamenii pe care încerca să îi înţeleagă aparţineau aceleiaşi ţări şi aveau multe credinţe, informaţii, simboluri şi valori morale în comun. Deosebirile sociale şi culturale între vizitator şi localnici erau totuşi numeroase. Nici sătenii nu erau toţi la fel şi nu se comportau identic unul ca altul, 10
NEÎNCREDEREA
