sau cu oricine în acelaşi mod. Însă toţi aceşti observatori şi observaţi erau angajaţi în interacţiuni sociale în care încrederea conta enorm, şi mai ales absenţa ei. Punctul meu de fricţiune personală şi de uimire antropologică a fost confruntarea cu forme accentuate de neîncredere în reprezentările şi acţiunile oamenilor dintr-o localitate rurală din nord-estul României.
Studiul şi-a propus să descrie viaţa socială a satului şi să
explice anumite lucruri surprinzătoare sau banale legate de o problemă umană universală: în cine poţi avea încredere că
va coopera cu tine, şi cum îţi poţi da seama de asta? Punctul meu de intrare în Săteni, nume fictiv al unui sat ai cărui locuitori vor rămâne anonimi din considerente de etică ştiinţifică
şi respect personal, a fost relaţia între încredere şi neîncredere în celălalt. Între aceşti doi poli am lucrat ca etnograf în lumea reală şi am gândit în interpretarea antropologică a fenomenelor studiate. Undeva în carte voi propune ideea că întâlnirea cu Celălalt este uneori o întâlnire cu Sinele. Neîncrederea şi conflictul nu vin din neînţelegere sau ignoranţă, ci din certitudinea confruntării cu acel actor care este la fel ca tine în ontologie şi epistemologie, dar fundamental diferit în datoriile deontologice. Dar, până vom ajunge acolo, de ce citiţi această
mizanscenă?
Ediţia apărută la Oxford University Press descrie şi interpretează fenomenele studiate pentru cititori care ştiu puţine sau nimic despre România, darămite despre acest teritoriu şi aceşti oameni cu stilurile de viaţă, practicile şi credinţele lor. Lectura nu solicită cunoştinţe anterioare semnificative şi chiar propune o conversaţie intelectuală accesibilă „mirenilor", date fiind eclectismul şi oportunismul unei abordări teoretice interdisciplinare centrată pe terenul etnografic. Alte manuscrise au dezvoltat, şi sper că vor dezvolta mai departe, câteva dintre analizele schiţate, dar principalul obiectiv al cărţii este să plaseze cititorul între oameni, locuri şi evenimente alături de „spionul" care operează în numele ştiinţelor INTRODUCERE PENTRU EDIŢIA ROMÂNEASCĂ
11
socio-umane, evocat de Katherine Verdery tot într-un context permeat de suspiciune şi duplicitate.
Spre deosebire de alter-egoul cu misiune militară, ca antropolog este uneori mai dificil să descrii şi să înţelegi familiarul decât straniul. Poziţia autorului este cea a unui „străin"
de Săteni, iar terenul etnografic a hrănit curiozitatea antropologului cu un preaplin de enigme sau paradoxuri. Dar m-am străduit şi să-mi exoticizez firescul, şi să-mi problematizez cunoaşterea implicită produsă de biografia personală şi traseul academic. Chiar şi atunci când ideile sau comportamentele sătenilor păreau banale şi fireşti pentru mine ori pentru altcineva cu experienţă sau cunoaştere a ruralului din România, am scos în evidenţă ceea ce e de la sine înţeles, implicit şi tacit.
Am disecat microsociologia vieţii cotidiene sau a momentelor rituale, acasă şi în lume, de la idei şi practici necunoscute precum deochiul sau ţinerea de neamuri până la cele familiare precum importanţa mâncării pentru familie şi clientelismul politic. Prin simplificări necesare şi studii de caz ilustrative, cartea propune o introducere rapidă, dar profundă într-o societate necunoscută cu mecanisme cauzale fascinante pe care vrem să le înţelegem şi să le explicăm.
Traducerea cărţii propune cititorului nativ acelaşi experiment antropologic ca exerciţiu de analiză critică a datelor, dar şi de autoreflecţie. Etnografia şi interpretarea antropologică
vor trebui să convingă cu ajutorul, dar şi împotriva posibilelor forme şi grade de familiaritate ale cititorului român cu lumea şi lumile satelor din România, cu relaţiile dintre neamuri, organizarea gospodăriei ţărăneşti, religiozitatea populară, politica sau economia locală. Sper ca datele şi argumentele să
activeze intuiţii sau convingeri, să le testeze şi să fie testate de către ele. Dacă antropologia e o tentativă de „traducere" a unei culturi, cartea de faţă e un fel de retroversiune ce confruntă „traducerea" pentru export a acestui sat românesc cu critici informate şi explicaţii alternative din partea nativilor.
12
NEÎNCREDEREA
Primul care a depus acest efort a fost Iulian Comănescu, căruia îi mulţumesc pentru priceperea şi răbdarea cu care a citit, a înţeles şi a tradus această carte. Lungile noastre conversaţii pe marginea textului şi dincolo de el au fost generoase
�i generative, iar Iulian m-a ajutat să înţeleg eu însumi mai bine ce am scris şi să văd cum aş fi putut spune lucrurile mai clar şi mai expresiv, măcar prin schimbări minore faţă de edi
ţia în limba engleză. Le mai mulţumesc o dată celor menţionaţi în prefaţa ediţiei apărute la Oxford University Press, pentru că mi-au citit diversele variante ale manuscrisului şi mi-au oferit sfaturi şi critici, precum şi celor prea mulţi să mai fie numiţi, dar către care se îndreaptă recunoştinţa mea, căci ştiu prea bine că o carte nu se scrie niciodată de unul singur.
Îi adaug la mulţumiri pe Mircea Toma, Simona Kessler, Radu Gârmacea, Andreea Niţă şi pe mulţi alţii care au avut încredere în acest proiect.
Această carte are o dublă dedicaţie şi o datorie de onoare.
Dan Sperber mi-a deschis mintea către antropologia atentă la mintea umană, ancorată în conversaţia cu alte ştiinţe, dar critică şi creativă prin cunoaşterea etnografică a culturii, a simbolurilor, a ritualurilor şi ale întregii experienţe umane. Ca mentor, teoretician şi prieten, Dan este un om minunat, care mi-a îmbogăţit viaţa prin felul în care am învăţat de la el să
am încredere - sau nu - în ideile mele.
Oamenii din Săteni, femei şi bărbaţi, tineri şi bătrâni, săraci şi avuţi, menţionaţi sau nu în etnografie, vii sau adormiţi, au construit condiţiile şi provocările pentru ucenicia mea antropologică. Dacă toate erorile din carte aparţin etnografului la început de drum, orice are de oferit acest volum se datorează
unor oameni care m-au primit printre ei şi au interacţionat cu mine în termenii lor şi în condiţiile particulare ale explorării ştiinţifice de teren. Unii se pot regăsi pe ei şi pe cei apropiaţi în descrieri, alţii pot specula despre identităţile actorilor, dar îmi doresc ca toţi să primească această carte ca pe o serie INTRODUCERE PENTRU EDIŢIA ROMÂNEASCĂ
13
de modele şi explicaţii dincolo de indivizii particulari. Cunoaşterea mea s-a hrănit din datele referitoare la oameni în carne şi oase, iar fiecare dintre ei este o persoană unică, un microcosmos a cărui realitate depăşeşte analizele asumat reducţioniste din carte. Dar scopul ultim a fost să descriu şi să
