Posesiunile pot fi furate, promisiunile pot fi încălcate, serviciile prestate pot rămâne fără recompensă, înţelegerile pot fi DEMOLAREA COLECTIVULUI
23
încălcate, iar accesul la resurse poate fi blocat. Pentru a porni şi pentru a accelera cooperarea, oamenii trebuie să o delimiteze şi să o protejeze faţă de necooperare. Interacţiunile cu beneficii mutuale se construiesc pe încrederea între parteneri, iar unele dintre instituţiile sociale sunt capabile să creeze stimulente pentru actori, în ideea că aceştia se vor dovedi demni de încredere. Există însă şi beneficii ce pot fi obţinute prin duplicitate şi înşelăciune, iar lipsa încrederii poate inhiba demersurile cooperative.
Cum pot funcţiona unele societăţi cu un nivel atât de scăzut al încrederii, încât acesta implică renunţarea la asocierea de cooperare prin păstrarea în picioare a unei construcţii pentru uzul comun, în loc de a o demantela pentru a obţine din ea componente de valoare scăzută? Locuri ca Săteniul continuă să existe în ciuda neîncrederii la scară mare şi a nivelului scăzut de cooperare extinsă, ba chiar într-o relativă linişte şi pace. Un aspect deopotrivă frapant şi plin de semnificaţie al distrugerii grajdurilor a fost spontaneitatea deciziei, modul fluid în care toată lumea a fost de acord cu demolarea ce avea ca scop partajul bunurilor. Nu a apărut nici o alternativă.
Nimeni nu a zis: ,,Staţi puţin, poate avem o soluţie mai bună!"
Nimeni nu s-a gândit la faptul că grajdurile ar putea fi păstrate pentru folosul comun de grup, ca proprietari sau producători.
În impasul de încredere creat, singura soluţie concepută a fost cooperarea cu membrii familiei, şi nu cu alţi locuitori ai satului.
Opţiunile sătenilor se întâlnesc într-un punct de coordonare a la Schelling (Schelling, 1960), în care toată lumea face o alegere pornind de la ideea că tot restul lumii va face aceeaşi alegere. Reacţia intuitivă la această presupunere a fost înclinaţia tuturor de a obţine pe loc câte o mică parte. Locuitorii Săteniului au ajuns la un consens tacit în privinţa soluţiei celei mai evidente din punct de vedere cultural şi cognitiv; distribuţia egală între agenţi, şi nu cooperarea pe termen lung.
Odată ce Leviatanul comunist a dispărut, întoarcerea la starea 24
NEÎNCREDEREA
naturală însemna că singurul contract social capabil de a sus
ţine cooperarea avea să vină din interiorul familiei.
Mi-au trebuit doi ani de muncă etnografică de teren ca să
pot înţelege de ce împărţirea aparent ineptă a bunurilor era cel mai probabil deznodământ al lucrurilor, dacă nu cumva singurul posibil. Soarta grajdurilor a fost pecetluită de o distribuţie preexistentă a încrederii şi neîncrederii. Ca să înţelegem raţionalitatea actului de distrugere brutală a proprietăţii colective din Săteni, trebuie să înţelegem de ce sătenii implicaţi întâmplător în gestionarea grajdurilor nu făceau parte din reţele de relaţii sociale bazate pe încrederea necesară pentru a se angaja în cooperarea pe termen lung, cum ar fi coproprietatea sau folosirea în comun a unei resurse. Grupul întâmplător de săteni implicat în acţiune nu conţinea nici un fel de mecanism spontan de creare a încrederii ex nihilo. Nu au existat instituţii ale statului, sau de altă natură, care să creeze stimulente pentru cooperarea bazată pe încredere. Mai mult de atât, reprezentările flagrante ale neîncrederii au făcut aproape imposibilă orice soluţie coordonată, alta decât partajarea imediată.
Demolarea grajdurilor a fost un eveniment natural, desfă
şurat într-un loc cu o anumită istorie, cultură şi ecologie a condiţiei materiale şi relaţiilor sociale, şi nu un experiment controlat, realizat într-un vid social. La fel ca multe alte evenimente pe care le voi descrie, ea constituie un studiu de caz relevant şi complex. În acea zi de iarnă din 1990, la fel ca în multe alte momente de după, încrederea în familie şi neîncrederea în restul sătenilor a dus la o cooperare restrânsă, la nivel domestic, şi evitarea angajamentului colectiv mai extins.
Şi totuşi, cum vom vedea, povestea se complică pe parcurs: conflictul poate apărea chiar în interiorul familiilor, la fel cum întrajutorarea mutuală poate înflori în afara acestora.
Societatea din Săteni este o distribuţie dinamică de interac
ţiuni, relaţii, reprezentări mentale şi publice şi instituţii, bazate DEMOLAREA COLECTIVULUI
25
pe aşteptări sociale care se întind de la încrederea profundă
la neîncrederea totală, cu toate gradaţiile şi nuanţele existente între acestea.
Această carte oferă o documentare detaliată a modului în care locuitorii Săteniului gândesc cu privire la cei în care trebuie să aibă încredere, la când, cât de mult şi de ce trebuie s-o facă. Ea urmăreşte modul cum trecutul şi viitorul se întrepătrund în prezentul interacţiunilor sociale şi duc la reprezentări culturale de încredere şi neîncredere. Este o etnografie a unui sat românesc, dar se ocupă de fenomene familiare celor care studiază comunităţi rurale din România, din sud-estul european ex-socialist şi din diferite alte locuri din lume. Povestea este despre indivizi cu personalitate individuală, care evoluează într-un context particular, social, istoric şi ecologic, dar greutăţile şi alegerile lor spun adesea multe despre dileme sociale universale. Chiar dacă cultura Săteniului este o combinaţie particulară de reprezentări şi practici, mecanismele mentale şi de interacţiune implicate evocă predispoziţii general umane.
Analiza se mută de la particular la general şi înapoi, în timp ce interpretările teoretice sunt folosite în mod eclectic, pentru a da sens diferitelor niveluri de analiză. E important că locuitorii Săteni ului posedă o epistemologie populară complexă a secretului şi o concepţie despre lume bazată pe familie, cum importante sunt şi mecanismele mentale universale care ne protejează, sau nu reuşesc să o facă, împotriva înşelăciunii şi a raptului. Ritualurile exprimă idei de ontologie populară, dar, totodată, modifică relaţiile sociale existente dintre oameni. Luptele politice şi schimburile economice depind de factori instituţionali şi ecologici, dar împărtăşesc şi aspecte legate de anumite obligaţii morale cu structurile de rudenie şi religiile. Dacă un om îşi ucide fratele într-un acces de furie, un astfel de act are în spatele lui întreaga istorie a familiei, a satului, a unui anumit colţ din Europa şi a evoluţiei umane.
26 NEÎNCREDEREA
Abordarea mea este interdisciplinară în alegerea teoriilor, dar unificată în metoda de colectare şi integrare a faptelor.
Explicaţiile cauzale pentru datele colectate în cadru natural, prin metoda etnografică, le-am căutat în conversaţiile care au loc în şi între diferite discipline. În mod fundamental, această
carte este o explorare participativă a modului în care oamenii îşi reprezintă incertitudinea şi se confruntă cu ea, gândind la intenţiile şi motivaţiile altora.
Ca răspuns la puzzle-urile antropologice, relatarea etnografică descrie costurile şi beneficiile încrederii, modul în care neîncrederea devine o alternativă rezonabilă în anumite interacţiuni sociale şi în care locuitorii Săteniului îşi urmăresc scopurile reproductive, economice, politice sau transcendentale într-un climat de încredere generală scăzută şi, în acelaşi timp, de încredere personală foarte ridicată. Această relatare arată cum se adaptează unele aşteptări de încredere în rude sau prieteni la transformările masive din organizarea socială, în timp ce alte reprezentări ale încrederii se perpetuează cu succes, de-a lungul timpului - ca, de pildă, primatul familiei ca unitate corporată.
Cartea caută o explicaţie pentru alegerea pe care au făcut-o sătenii în 1990, de a distruge grajdurile comune, şi pentru multe alte practici şi reprezentări, unele familiare, altele stranii, care caracterizează viaţa socială a Săteniului şi, probabil, orice altă societate. Etnografia interpretativă se concentrează
atât pe relaţiile sociale cooperative, cât şi pe cele necooperative din universul satului. O explorare mai profundă a ţesăturii sociale a satului ne va permite să analizăm modul cum jocul dintre încredere şi neîncredere determină deznodământul interacţiunilor sociale, de la cooperare la conflict. Volumul va explica modul în care rezultatele neconvingătoare ale unor acţiuni ca decolectivizarea şi ale altor impasuri colective sunt cauzate de interacţiunea dintre agenţi care se manifestă într-o ecologie a condiţiilor naturale, proceselor istorice şi ideilor DEMOLAREA COLECTIVULUI
27
culturale, în contextul circumstanţelor personale şi al constrângerilor structurale.
La final, ne-am dori să putem înţelege de ce singura soluţie morală pentru locuitorii Săteniului a fost distrugerea grajdurilor. Dacă aveau vreo obligaţie etică la momentul respectiv, aceasta era de salvgardare a unor resurse precare. La fel ca în multe alte cazuri, ei au trebuit să trăiască cu neîncrederea.
Bun-venit în Săteni
