observat anul acesta.

f'rtnei îndrăgostite

51

Se uita preocupat la mugurii de alun pe care-i ţinea în mâna*

■— Nici pe cei roşii nu i-am văzut, spuse el uitându-se lâ| sclipirile roşiatice ale mugurului feminin.

Apoi începu să treacă printre bănci ca să vadă cărţile elevilora Ursula îl urmărea cum înaintează preocupat. Mergea atât di; încet încât inima ei încetase să mai bată. Părea că stă deopartel într-o linişte deplină, uîmărindu-l, de parcă el făcea paife dintr-d| altă lume la dimensiuni reduse. El nici nu-şi făcea simţită! prezenţa, de patcă n-ar fi existat pentru lumea din jur.

Deodatăişi ridică privirea către ea, iar inima ei începu să-şi intensifice bătăile la auzul glasului lui tremurat.

— Dă-le nişte creioane colorate, spuse el, ca să deseneze! gineceul florilor cu roşu, iar androceul cu galben. Eu le-aş desenai cu o singură culoare, doar cu roşu şi galben. Conturul nici nul contează în cazul de faţă. Nu trebuie să scoţi în evidenţă decâtl un singur lucru.

>Nu am deloeîcreioane colorate, spuse Ursula.

— Trebuie să fie unele pe undeva 1— nu ai

nevoie decât des roşii şi galbene, Ursula -trimise

un băiat să facă rost de ele.

#8*» Or să-şi mâzgălească toate cărţile, îi spuse ea lui Birkin^

îmbujorându-se puternic.

— Nu chiar, spuse el. Trebuie să sublimezi lucrurile astea caj să fie vizibile.

Tu vrei să scoţi în evidenţă faptul în sine, nu săi înregistrezi impresia subiectivă. Care şste faptul? — stigme roşii,j mici, inflorescenţe în spic ale florii feminine, mâţişori galbeni masculini care atârnă, polen gălbui care zboară de la una spre alta. Imaginează-ţi vfeual- acest fapt, aşa cum face un copil când’ desenează un portret — doi ochi, un nas, gura cu dinţi — aşa -4

şi el desenă un chip pe tablă.

în acel moment prin ochiurile de sticlă ale uşii se distinse ol altă siluetă.

Era Hermione Roddice. Birkin se duse şi-i deschise uşaij — Ţi-am văzut maşina, îi spuse ea. Te deranjează că am venit să te caut? Am vrut să te văd la lucru.

Se uită la el o bună bucată de vreme cu subînţeles şi Veselă|j apoi râse scurt. Abia după aceea se întoarse spre Ursula* carej, 8P D.H. Lattrsswl

împreună cu toată clasa, urmărea scena care avea loc între cei doi îndrăgostiţi.

»— Ce mai faci, domnişoară Brangwen, spuse Hermione pe un ton muzical, în stilul ei ciudat şi lent de a vorbi cântat, care suna aproape batjocoritor. Te deranjează dacă intru?

Ochii ei cenuşii şi sarcastici zăboviră tot timpul asupra

Ursulei, măsurând-o de sus până jos. O, nu, spuse

Ursula.

—Eşti sigură? repetă Hermione, cu un perfect sang froid. 3 şi o obrăznicie bizară, aproape deranjantă.

— O, nu, îmi pare extrem de bine, râse Ursula, puţin intrigată şi uluită, pentru că Hermione părea să o încolţească, apropiinduse de ea, de parcă ar fi fost bune prietene; dar cum puteau oare să fie bune prietene?

Acesta era răspunsul pe care-1 dorea Hermione. Se întoarse mulţumită către Birkin.

— De ce te ocupi? cântă ea, în stilul ei degajat şi cercetător.

— De mâţişori, răspunse

el. ii — Nu zău! spuse ea.

Şi ce învaţă despre ei?

II lua mereu peste picior, tachinându-1, de parcă totul ar fi fost un joc. Luă

un mâţişor, intrigată de atenţia pe care i-o acorda Birkin acestuia.

Făcea notă discordantă cu restul clasei, din cauza pelerinei largi, uzate, dintr-un material verzui, cu un model auriu şters, în relief. Gulerul înalt şi interiorul pelerinei erau căptuşite cu blană neagră. Pe dedesubt purta o rochie dintr-un material scump de i uloarea lavandei, cu blană pe margine, asortată cu căciula din blană cu un model auriu-verzui şters. Era o femeie înaltă, cu un aspect ciudat, şi arăta de parcă s-ar fi desprins dintr-un tablou bizar, modern.

■ — Ştii florile mici şi roşii ale ovarului din care apar nucile? ! mei îndrăgostite

53

I e-ai observat vreodată? o întrebă el. Se apropie şi i le arătă pe Instarul pe care ea îl ţinea în mână.

— Nu, răspunse ea. Ce sunt?

—Sunt florile acelea mici care produc seminţele, iar mâţişorii produc numai polenul care le fertilizează.

— Zău, zău? repetă Hermione, uitându-se cu atenţie.

—Nucile apar din chestiile astea mici şi roşii, dacă primesc polenul de la mâţişorii lungi.

3Sânge rece (fr.).

— Sunt ca nişte flăcări în miniatură, murmură Hermione ca pentru sine.

Câteva momente rămase să se uite la mugurii mici din care răsăreau sclipirile roşiatice ale stigmei. Nu-i aşa că sunt frumoşi? Cred că sunt aşa de frumoşi, spuse ea, apropiindu-se de Birkin şi arătând cu degetul lung şi alb firişoarele roşii.

— Nu le-ai mai observat până acum? întrebă el.

— Nu, niciodată, răspunse ea.

— Ai să le vezi mereu de acum înainte, spuse el.

— Am să le văd mereu de acum înainte, repetă ea. Iţi mulţumesc foarte mult că mi-ai arătat. Cred că sunt atât de frumoşi — ca nişte flăcări roşii în miniatură.

Era captivată într-un fel ciudat, aproape că se înflăcărase. Atât Birkin cât şi Ursula ieşiseră din câmpul ei vizual. Pistilurile mici şi roşii ale florilor exercitau o atracţie oarecum ciudată asupra ei, de natură mistică şi pasională.