L — Nu mai veni cu minev spuse ea, cu vocea ei abia auzită. Nu e nevoie să

mă mai conduci.

• Gerald îi ură „noapte bună” şi o urmări cum se îndreaptă spre icări şi urcă

încet. Apoi închise uşa şi reveni la Gudrun, care se ridică şi ea, gata de plecare.

' ■-

I —E o fiinţă ciudată mama mea, spuse el.

: —1 Da, îi răspunse Gudrun.

| — Are ideile ei proprii.

1 — Da, zise Gudrun. h Apoi rămaseră tăcuţi.

t — Vrei să pleci? întrebă el. Aşteapă o clipă, să pun un cal...

' —-Nu, spuse Gudrun. Vreau- să merg pe jos.

Gerald promisese că o va însoţi pe aleea lungă şi pustie care ţinea un kilometru şi ea voia să-l facă să-şi respecte cuvântul dat. — Ai putea tot atât de bine să te duci cu trăsura, zise el. 1 — Aş prefera să merg pe jos, afirmă ea, accentuând cuvîntul.

— Da? Atunci am să te însoţesc. Ştii unde ţi-ai

lăsât lucrurile? îmi pun ghetele. (rimei

îndrăgostite îşi luă şapca, îşi trase paltonul

peste hainele de seară şi ieşiră afară în

întuneric.

—Hai să ne aprindem o ţigară, spuse el, oprindu-se îritt-un colţ adăpostit în verandă. Ia şi tu una.

Aşadar, învăluiţi de parfumul tutunului în aerul nocturn, o porniră în josul aleii întunecate care trecea printre garduri vii 398 scunde şi pajişti în pantă.

Voia să o înconjoare cu braţul. Dacă ar putea să o îmbrăţişeze şi să o tragă spre el în timp ce mergeau, şi-ar găsi echilibrul. Căci acum se simţea-precum un cântar, a cărui jumătate se înclină din ce în ce mai mult către un vid infinit. Trebuia să-şi recâştigi echilibrul. Şi iată că venise momentul speranţei şi al reechilibrM rii perfecte.

Fără să o bage în seamă şi gândindu-se doar la el, Gerald îşi strecură

braţul încet în jurul taliei ei şi o trase înspre el. Inima ai se făcu mică

precum un purice, simţindu-i braţul în jurul ei. Dur braţul lui era aşa de

puternic încât fu cuprinsă de frică atum 1 când el o strânse tare. Cedase uşor şi acum se strângea la piepţtil lui în timp ce treceau prin întunericul pătrunzător. Gerald părru că o menţine într-un echilibru perfect în opoziţie cu el însuşi, în dubla mişcare a mersului lor. Aşa că, brusc, el se eliberă şi: deveni o fiinţă perfectă, puternică, precum un erou. îşi duse mâna la gură şi aruncă ţigara, un punct strălucitor, în gardul viu nevăzut.

Apoi se simţi destul de liber ca să o

echilibreze.

-— Aşa e mai bine, zise el, entuziasmat.

Extazul din vocea lui era ca un drog dulceag şi otrăvitor pentru ea. Deci însemna atât de mult pentru el! Sorbi din otravă.

— Eşti mai fericit? întrebă ea, melancolică.

—Mult mai fericit, spuse el, cu aceeaşi voce entuziasmată, şi eram destul de abătut.

Gudrun se cuibări Ia pieptul lui. Gerald o simţi moale şi caldă, căci ea era substanţa bogată şi încântătoare a trupului lui. Căldura şi mişcarea paşilor ei îl umpleau de încântare.

— Sunt aşa de bucuroasă când îţi sunt de ajutor, spuse ea. 8 : Da, răspunse el. Nimeni altcineva n-ar putea face asta, dacă tu nu vrei.

„Asta aşa e”, îşi spuse ea în sinea ei, cu un fior de încântare! ciudată şi fatală. în timp ce mergeau, Gerald părea că o trage din ce în ce mai aproape de el, până când ea ajunse să aibă drept punct de sprijin trupul său ferm. Era aşa de puternic, o susţinea atât de ferm încât nu i te puteai opune. Ea mergea mai departe fără ţintă, într-o minunată

întrepătrundere de mişcări fizice, de-a lungul dealului întunecat şi bătut de vânturi. în depărtare străluceau micuţele lumini aurii din Beldover, multe la număr, împrăştiate într-un mănunchi compact pe un alt deal întunecat. Dar amândoi mergeau înconjuraţi de un întuneric perfect, impenetrabil, dintr-o altă lume. h — Dar cât de mult ţii la mine? se auzi vocea ei, aproape t ertăreaţă. Vezi tu, nu ştiu, nu înţeleg!

R — Cât de mult? Vocea lui răsună cu un entuziasm dureros. Nici eu nu ştiu

— dar ţin la tine mai mult decât la orice pe lume.

Fu surprins de propria sa afirmaţie. Era adevărat. Aşa că renunţă la orice fel de prudenţă, în momentul în care recunoscu acest fapt în faţa ei. Ţinea foarte mult la ea, căci ea era totul pentru el.

L — Dar nu-mi vine să cred, spuse ea cu o voce înceată, uimită şi nesigură.

Tremura de îndoială şi entuziasm. Acesta era lucrul pe care voia să-l audă, doar atât. Totuşi acum îl auzi, auzi vibraţia ciudată şi rezonantă a adevărului din vocea lui, şi nu-i veni să creadă. Nu putu crede şi nici nu crezu. Totuşi, credea, triumfătoare, cu o exaltare fatală. i — De ce nu?

spuse el. De ce nu crezi? E adevărat. E adevărat, aşa cum e adevărat faptul că stăm locului în acest moment. Şi stătu nemişcat împreună cu ea în bătaia vântului. Nu-mi pasă de nimic pe lumea asta, sau în cealaltă, în afară de locul acesta în care ne aflăm. Şi nu de propria mea prezenţă îmi pasă, ci numai de a ta. Mi-aş vinde sufletul de o sută de ori, dar n-aş putea suporta să nu fii aici. N-aş suporta să fiu singur. Creierul mi-ar exploda. E

adevărat.

O trase mai aproape de el, cu o mişcare hotărâtă.

— Nu, murmură ea, temătoare.

Totuşi asta era ceea ce-şi dorea. De ce-şi pierdea curajul atât de mult?

îşi reluară plimbarea ciudată. Erau atât de străini unul faţă de celălalt şi cu toate astea erau atât de îngrozitor şi de nespus de

aproape. Era ca o stare de nebunie. Totuşi asta-şi dorea ea, era ceea ce voia.

Coborâseră dealul şi acum se îndreptau către arcada pătrată unde drumul trecea pe sub calea ferată minieră.

Gudrun ştia că arcada avea pereţi din piatră, umeziţi pe o paria de apa care şiroia în jos şi uscaţi pe cealaltă parte. Gudrun stătuse sub ea ca să

audă trenul vuind în timp ce trecea peifi traversele din buşteni de deasupra. Şi ştia că sub acest pod întunecat şi pustiu tinerii mineri şedeau în întuneric cu iubitelo lor, pe vreme ploioasă. Aşa că şi ea voia să stea cu iubitul ei sub pod şi să fie sărutată acolo, sub pod, în întunericul desăvârşit, Paşii ei îşi încetineau ritmul pe măsură ce se apropia.

Aşadar se opriră sub pod şi Gerald o ridică la pieptul Iul, Trupul său vibra, încordat şi puternic, în timp ce o strângea şi o strivea la pieptul său, lăsând-o fără suflare, uimită şi distrusa, zdrobind-o la pieptul lui. O! era teribil şi perfect! Sub acest pod, minerii îşi strângeau iubitele la pieptul lor.