Există un şuvoi de viaţă extraordinar de bogat în el, cu adevărat uimitor prin felul în care se dăruieşti unei activităţi. Dar sunt atât de multe lucruri în viaţă
pe care pur şi simplu nu le ştie. Fie că nu e conştient de existenţa lor deloe(
sau nu le ia în seamă, considerându-le neimportante, lucruri caro pentru alţii sunt vitale. Intr-un fel, nu e destul de inteligent, e prea interesat de detalii.
—Da, exclamă Ursula, prea seamănă cu un predicator. E un adevărat preot.
—Exact! Nu poate auzi ce au de spus ceilalţi —r3 pur tji simplu nu poate auzi. Propria sa voce e prea tare.
—Da. Te reduce la tăcere.
—Te acoperă cu vocea, repetă Gudrun. Şi asta prin simpla forţă a violenţei lui. Şi, desigur, este în zadar. Nimeni nu e
tionvins prin violenţă. Să discuţi cu el devine imposibil, şi să irflieşti cu el cred că ar fi mai mult decât imposibil.
K ■— Nu crezi că cineva poate trăi cu el? întrebă Ursula.
— Cred că ar fi prea extenuant, prea obositor. Persoana «c eea ar fi redusă
la tăcere de fiecare dată şi obligată să facă aşa «um dictează el, fără să aibă
de ales. Ar dori să te controleze în întregime. Nu poate îngădui să existe şi alte opinii în afară de ftle sale. Şi apoi, adevărata stângăcie a minţii sale constă în lipsa |jlmţului autocritic. Nu, cred că ar fi de-a dreptul intolerabil..
I — Da, consimţi Ursula, vag. Era de acord doar pe jumătate 1:11 Gudrun.
Nenorocirea este, spuse ea, că aproape orice bărbat ţl s-ar părea de nesuportat după două săptămâni.
■ — E de-a dreptul îngrozitor, spuse Gudrun. Dar Birkin e prea categoric.
N-ar putea suporta dacă te-aude spunând că sufletul tău e numai al tău. In ceea ce-I priveşte, asta-i perfect adevărat.
■- — Da, spuse Ursula. Trebuie să ai un suflet ca al lui.
I — Exact. Ce poate fi mai rău decât asta?
I Toate astea erau atât de adevărate încât Ursula se simţi plină de un dezgust oribil, până în străfundul sufletului ei. Continuă *ă trăiască cu acest dezacord puternic care îi străbătea întreaga fiinţă, într-o stare de nefericire searbădă, f Apoi avu loc o reacţie faţă de Gudrun. Aceasta dădea verdicte atât de stricte şi făcea lucrurile să pară atât de urâte şi definitive. De fapt, chiar dacă ar fi fost aşa cum spunea Gudrun când se referea la Birkin, şi alte lucruri erau la fel de adevărate. Dar Gudrun trăgea multe linii dedesubtul lui, de parcă ar fi fost un cont închis. Iată-I: evaluat, facturat, plătit şi încheiat. Dar asta era o minciună. Acest fel tranşant al lui Gudrun, această
expediere a oamenilor şi a lucrurilor într-o propoziţie era o minciună.
Ursula începu să se distanţeze de sora ei.
într-o zi, în timp ce mergeau pe uliţă, văzură un prigor stând pe crenguţa din vârf a unui arbust, cântând ascuţit. Surorile ! mei îndrăgostite 327
rămaseră să-l privească. Un zâmbet ironic
străluci pe chipul lui Gudrun. — Nu-i aşa
câ se simte important? zâmbi Gudrun.
—Crezi? exclamă Ursula cu' o mică grimasă ironică. Mu-i affl că e ca un mic Lloyd George*f7 al aerului?
» ™ Chiar aşă! Un mic Lloyd George al, acrului, chiau astn **, exclamă
Gudrun încântată.
Apoi zile în şir Ursul» percepu păsările insistente şi plictisitoai u ca pftjni|te politMeni seuhzi §i'îiidesaţii;.,careţ§i i:i<J[eiiyo®ile de pe podiuliiy nişte omuleţi care t rebuie să se facă auziţi cit orifig preţ. fl Chiar din acest fapt se declanşa rcacţia de respingerojfaţă du I Gudrun, Intr-o zi nişte prigori ţâşniră în zbor de pe drum prin faţa ei. Şj păsările i se părură
atât de ciudate şi inumane, ca niştt I săgeţi aurii, scânteietoare, zburând prin aer ca o solie,în eob|{« nuită a vieţii, încâtfî^:,fpus^:.;i,La utoa uripei> :esfe
©; şbrăziajicie să le numeşti mici Lloyd George, Ne surit total ;necujioscut r, ’■ sunt ca nişte forţe necunoscute. E o neruşinare să le privim da | parcă
ar fi la fel ca fiinţele umane. Sunt ale altei lumi. Ca antropomorfism stupid!
Gudrun e chiar neruşinaţi şi jgralentA dacă devine măsura tuturor lucrurilor, dacă reduce totuljldstan dardele umane. Rupert are mare dreptate, oamenii sueţlpllctisl'' tori când zugrăvesc universul după propria
.lor imqigine. i Universul e non-uman, slavă Domnului.” I se părea o lipsă
de respect:, o distrugere a întregii vieţi adevărate să asociezi pasările cu nişte micuţi Lloyd Gcorge. Era atât de ials în .ceea c©it privt.i pe prigori, o asemenea defăimare. Totuşi, şi ea însăşi făcuş,dace.st lucru, dar sub influenţa lui Gudrun; asta era scuza ei. ;•
Aşa că se îndepărtă de Gudrun şi de lucrurile pe clî^jea la ! susţinea şi se întoarse din nou 1 spiritualiceşte către■ BtnkaBNu l mai văzuse de la eşecul cererii în căsătorie. Nu voia §ă^ mai vadă, căci nu-şi dore,a să fie obligată
să răspundă ;la întrebare. Ştia ce voia să însemne..cererea în căsăt;oeie;a lui Birkiijw ştiu, într-un fel nedefinit, fărâmă s.e exprime în cuvinte. Ştia cp fel de iubire şi
ce fel de capilttlare.îşi dorea el. Şi nu era deloc sigiară că acesta era genul de iubire pe care4 dorea.:N,u#T^ deloc £<şiivinsă că îşi, dorea această armonie
• reciprocă 32.8* a /işoŞţjŞxţi, îgy dorea D.H.
intimitatea absolută. Voia să fie al ei pe de-a-ntregul, să fie în slftişit doar al ei. O! II dorea nespus, în intimitate, Să-l soarbă,ca pl
