D.H. Lduif0fU — Şi mie.
| Birkin rămase tăcut, gândindu-se cât de pedant arăta Gerald
■ tosiumaţia sa, cât de costisitor trebuie să fi fost, de asemenea! [ fHirtsi şosete de mătase, avea butoni cu o montură fină, lenjerie ţi Iurtele de mătase. Era ciudat. Asta era o altă diferenţă între ei. pii kin era neglijent şi lipsit de imaginaţie în legătură cu propria wKigare. - Desigur, spuse Gerald reflectând, există ceva ciudat la Mlie. Eşti neobişnuit de puternic.
Nimeni nu s-ar aştepta, e ■itul de surprinzător.
I Birkin râse. Se uita la înfăţişarea frumoasă a celuilalt, blond şi |||tityător în halatul bogat, şi se gândea cumva la diferenţa dintre ei: wmiatât de deosebiţi; la fel de îndepărtaţi, poate, pe cât sunt femeile debărbaţi, totuşi în alt sens. Dar, într-adevăr, Ursula era BIH care puneastăpânire pe fiinţa lui Birkin, în acest moment. Herald devenea minusculdin nou, intra într-un con de umbră.
|— Ştii, spuse el deodată, m-am dus
şi i-am cerut mâna i Ursulei
Brangwen în seara asta. I Văzu uimirea neţărmurită strălucind pe
chipul inexpresiv al |i|i Gerald.
Zău?
I— Da. Aproape în mod oficial, adică am vorbit întâi cu tatăl 'îl, aşa cumse cuvine să fie, deşi a fost din întâmplare sau din jtfostie.
I Gerald continua să se uite mirat, de parcă n-ar fi înţeles.
I — Doar nu vorbeşti serios? Adică chiar te-ai
dus şi i-ai cerut iillălui ei permisiunea să te
căsătoreşti cu ea? I — Da, spuse Birkin, aşa
am făcut. I — Deci ai vorbit cu ea mai înainte,
nu?
I — Nu, nu i-am spus nimic. Mi-a venit aşa, deodată, să mă duc acolo şisă-i cer mâna, dar în locul Ursulei s-a întâmplat să (le tatăl ei, aşa că l-am întrebat pe el mai întâi. I — Dacă poţi să te însori cu ea? concluzionă
Gerald. K — Mda, cam aşa ceva. ■ — Şi n-ai vorbit cu ea?
I — Ba da. A venit mai târziu. Aşa că i-am pus întrebarea şi ei. I — Da? Şice-a zis apoi? Te-ai logodit cu ea?
■Rci îndrăgostite
339
:,rr,Nu, a spus doar că nu vrea să fie forţată să răspundă. 1 i — Ce-a zis?
—A zis că nu vrea să fie forţată să răspundă.
I _ nA zis că nu vrea să fie forţată să răspundă”. Dar ce voii să spună cu asta?
Birkin ridică din umeri.
Hi. U&N-aş putea să-ţi spun, răspunse el. Cred că nu voia sS Iii presată în clipa aceea.
—- Dar chiar aşa s-a întâmplat? Şi ce-ai făcut apoi?
—Am plecat de acolo şi am venit aici.
—Ai venit direct aici?
£ţqj Da.
Gerald se uita fix, plin de uimire şi
amuzament. Nu-i venea M creadă,,
—■ Dar chiar e adevărat, aşa cum zici?
■ •■brr Cuvânt cu cuvânt.
—Da?
Se lăsă pe spate în scaun, plin de încântare şi amuzament. ■
—Asta-i chiar bună. Aşadar, ai venit aici să te lupţi cu îngerul67 tău cel bun, nu?
—Da? întrebă Birkin.
—Păi, aşa se pare. Nu asta ai făcut?
