acolo şi o luaţi la prima, îhî, prima la stânga, pe aceeaşi parte, şi treceţi de magazinul cu dulciuri al lui Withamses.

> —-II ştiu, spuse Gerald.

[ HM Aşa! Coborâţi un piculeţ, treceţi de casa paznicului apelor şi apoi Somerset Drive, aşa cum îi zice, se bifurcă la dreapta şi nu-s decât trei case acolo, nu mai multe, aşa cred, şi-s aproape sigur că a lor este ultima, ultima din cele trei, înţelegeţi?

— Mulţumesc foarte mult, spuse Gerald. Bună seara.

Şi o porni la drum, lăsându-1 pe omul ameţit stând acolo de parcă prinsese rădăcini. Gerald trecu de magazinele întunecate şi de case, majoritatea cufundate în întuneric la ora asta, şi o coti pe mica stradă întunecoasă la capătul căreia se afla un spaţiu

infinit de întunecime. încetini ritmul, pe măsură ce se apropia de destinaţie, neştiind cum să procedeze. Şi dacă întreaga casă er# cufundată în întuneric?

Dar nu era aşa. Văzu o fereastră mare, luminată, şi auzi voci( după care o poartă trântindu-se. Auzul său fin percepu sunetul vocii lui Birkin, iar

ochii săi ageri îl distinseră pe Birkin împreunft cu Ursula, care stătea întro rochie deschisă la culoare pe treapi u care dădea înspre poteca din grădină. Apoi Ursula coborî şi ie^i în stradă, ţinându-1 pe Birkin de braţ.

Gerald merse prin întuneric, iar cei doi trecură razant pe lângă el, vorbind veseli, Birkin cu o voce joasă, iar Ursula tare !ji clar. Gerald se îndreptă repede spre casă.

Obloanele din dreptul ferestrei mari şi luminate a sufrageriei erau trase. Uitându-se de-a lungul aleii, văzu că uşa era deschisă şi o lumină

blândă, colorată care venea de la lampa din hol se strecura afară. O luă pe potecă repede şi în tăcere şi privi în hol. Pe pereţi atârnau tablouri, se vedeau coarnele unui cerb şi scările într-o parte; chiar la capătul scărilor era uşa pe jumătate deschisă a sufrageriei.

Cu inima strânsă, Gerald păşi în hol, a cărui pardoseală era dintr-un mozaic colorat, intră repede şi privi în camera mare şi atrăgătoare. întrun scaun, aşezat în faţa focului, tatăl moţăia, cu capul înclinat, sprijinindu-se de marginea tăbliei mari de stejar a şemineului, iar faţa sa rumenă părea desenată la dimensiuni reduse, cu nările deschise şi gura puţin căzută. Cel mai mic sunet era suficient pentru a-1 trezi.

Gerald rămase o clipă neştiind ce să facă. Aruncă o privire la coridorul din spatele său. Era întunecat. Din nou rămase în expectativă. Apoi o luă

la fugă în sus, pe scări. Simţurile sale erau atât de fine şi aproape supranatural de ascuţite, încât părea săşi impună propria voinţă asupra întregii case pe jumătate adormite. n

Ajunse la primul palier. Se opri, abia respirând. Acolo se mai afla o uşă care comunica cu uşa de jos. Asta trebuia să fie camera mamei. O

auzea mişcându-se prin cameră la lumina lumânării,» îşi aştepta soţul să urce. Gerald privi de-a lungul palierului întunecat. 42-0

D.H.

LawrwlU

I Apoi, în tăcere, păşind extrem de atent, străbătu coridorul, pipăind peretele cu buricele degetelor. Era o uşă. Stătu şi ascultă. Auzea doi oameni respirând. Nu era asta camera. Merse tiptil mai departe. Mai era o uşă întredeschisă. Camera era învăluită de întuneric. Era goală. Urma baia, unde simţi mirosul săpunului şi al căldurii. Apoi în capăt alt dormitor, unde se auzea o icspiraţie domoală. Acolo era ea.

Cu o grijă aproape de natură ocultă întoarse mânerul uşii şi deschise uşa un centimetru. Scârţâi puţin. Apoi o mai deschise un centimetru şi apoi încă

unul. Inima încetase să-i bată, părea că emană o tăcere în jurul lui, o uitare totală.

I Acum era în cameră. Cel care dormea continua să respire ' uşor. Era foarte întuneric. Dibui drumul cu mâinile şi picioarele şi înaintă puţin câte puţin. Atinse patul şi-l putea auzi pe cel care dormea. Veni mai

aproape, aplecându-se ca şi cum ochii lui ar descoperi ceea ce se afla acolo. Şi apoi, foarte aproape de faţa lui, văzu cu spaimă capul rotund şi negru al unui băiat. îşi reveni, se întoarse, văzu uşa şi o slabă rază de lumină care se distingea la distanţă. Se retrase rapid, trase uşa, dar fără

să o

închidă şi o luă repede de-a lungul coridorului. La capătul scărilor avu o ezitare. Mai avea timp să o ia la fugă.

Dar asta era de neconceput. îşi va duce dorinţa până Ia capăt. Trecu pe lângă uşa dormitorului părinţilor ca o umbră şi începu să urce al dojlea rând de trepte. Scârţâiră sub greutatea lui, fapt care era exasperant. Vai, ce dezastru ar fi dacă uşa de Ia camera mamei s-ar deschide chiar sub el şi l-ar vedea! Asta s-ar întâmpla dacă s-ar ajunge la aşa ceva! încă îşi mai păstra stăpânirea de sine.

Nu urcase toate treptele când auzi un zgomot rapid de paşi dedesubt, uşa de la intrare fu închisă şi încuiată, şi < auzi vocea Ursulei, iar apoi pe tatăl ei exclamând ceva somnoros. Gerald se grăbi să ajungă pe palierul de sus.

O uşă era întredeschisă, iar camera goală. Dibuind drumul înainte cu degetele, mergând rapid ca un orb, neliniştit de teamă că Ursula ar putea urca la etaj, găsi o altă uşă. Acolo, cu simţurile sale supranatural de fine şi alerte, ascultă. Auzi pe cineva mişcându-se în pat. Asta trebuia să fie ea.

încet, precum o persoană care are un

singur simţ, cel tactil, răsuci mânerul: Se

auzi un clic. Gerald rămase nemişcat.

Cear^i furile foşniră, iar inima Iui se oprise. Apoi din nou răsuci mânerul şi foarte uşor împinse uşa. Se auzi un

zgomot de parcă s-ar II dezlipit ceva.

— Ursula? se auzi vocea lui Gudrun speriată.

Gerald deschise repede uşa şi o închise în urma lui, I

Tu eşti, Ursula? întrebă Gudrun înfricoşată.

Oauzi cum se aşază în capul oaselor în pat. Intr-o clipă ave* să strige.

-— Nu, eu sunt, spuse el, pipăind drumul până la ea. Ei lsund Gerald.

Eâ râmase nemişcată în pat, ptir şi simplui , viei îndrăgostite

43.1

uluită. Eri prea uimită, prea suprinsă chiar ca să se teamă.

— Gerald? se auzi vocea ei ca un ecou, extrem de uimită,*

Gerald găsise drumul până la pat, iar mâna să întinsă îi atinse

orbeşte sânul cald. Ea se trase înapoi.

— Stai să fac lumină, spuse ea, sărind din pat.

Gerald stătea perfect nemişcat. O auzi cum aprinde chibritul, auzi mişcarea degetelor ei. Apoi o văzu la lumina

chibritului pe1 care îl apropia de lumânare.

Lumina se mări în cameră, apoi se micşoră până ajunse o undă palidă, pe măsură ce flăcări se cufunda în lumânare, înainte să sporească din nou.

Ea-1 privi aşa cum stătea de cealaltă

parte a patului. Şapca îi era trasă în jos pe ochi, iar haina neagră era încheiată în