Acum Birkin nu mai putea înţelege ce voia să spună Gerald,
—Şi ce-o să se întâmple? întrebă Gerald. Ai de gând să leii cererea în căsătorie deschisă, ca să zic aşa? 140
D.H. LawrefM
— Cred că da. Mi-am jurat să-i trimit pe toţi la dracu'. Dtr cred că am să o cer iar în căsătorie, peste puţin timp. Gerald îl urmărea atent.
—Deci ţii la ea, nu? întrebă el.
—Cred că o iubesc, spuse Birkin, cu un chip care căpăta o expresie imobilă
şi fixă.
Gerald tresăltă o clipă de încântare, de parcă acest lucru ar fi fost special făcut ca să-i facă plăcere. Apoi faţa lui arboră un aci grav şi dădu din cap încet:
67 Vezi Geneza, 32: 24-30.
- Ştii, spuse el, întotdeauna am crezut în iubire, în iubirea adevărată. Dar unde o mai găseşti în ziua de azi?
Nu ştiu, spuse Birkin. k— E foarte rară, zise Gerald. Apoi, după o pauză, spuse:
[ hi»iiodată nu am simţit-o pe propria piele, nu ceea ce eu numesc iubire.
Am umblat după femei, de unele chiar m-am amorezat lUtimaş. Dar niciodată n-am simţit iubirea. Nu cred că am simţit [vreodată la fel de multă
iubire pentru o femeie, aşa cum simt jlf ntru tine — nu iubire. înţelegi ce vreau să spun? k— Da. Sunt sigur că n-ai iubit niciodată o femeie.
[*— Se simte asta, nu? Şi crezi că am să iubesc vreodată? înţelegi ce vreau să spun? îşi puse mâna pe piept, strângându-şi pumnul acolo, de parcă avea să scoată ceva. Vreau să spun că — iţii pot să mă exprim, dar ştiu ce este.
Ce este atunci? întrebă Birkin.
—Vezi tu, nu pot să mă exprim în cuvinte. In orice caz, mă flfer
la ceva puternic, ceva ce nu se poate schimba. I Ochii săi erau strălucitori şi nedumeriţi.
—Ei bine, crezi că am să simt vreodată asta pentru o femeie? spuse el, nerăbdător.
■ Birkin îl privi şi scutură
din cap. f ■— Nu ştiu,
spuse el, n-am de unde să
ştiu.
| Gerald stătea cu sufletul la gură, ca şi cum şi-ar fi aşteptat soarta. Apoi se trase înapoi în fotoliu.
—Nu, spuse el. Şi nici eu — nici măcar eu nu ştiu.
[ — Tu şi eu suntem diferiţi, spuse Birkin. Nu pot să-ţi spun ce întorsătură
va lua viaţa ta.
■— Nu poţi, spuse Gerald, nu mai mult decât pot eu. Dar ştii, încep să mă
îndoiesc.
■ — Că ai să iubeşti vreodată o femeie?
I — Păi, da, adică ceea ce tu numeşti adevărata iubire.
■ — Te îndoieşti? feiMi'i îndrăgostite
341
■ — Ei bine, încep să mă îndoiesc. Urmă o
pauză lungă. I — Viaţa e plină de diverse
lucruri, spuse Birkin. Nu există doar un singur
drum.
— Da, şi eu cred asta. Sunt convins, Şi, fii atent, nu-mi psifl cum va fi....
nu-mi pasa atâta timp cât simt —r. făcuta pauza fin expresie nedefinită şiplictisită îi aglru pe chip> reflectând^* sentimentele; — atâta vreme, qât
simt: că am, trăit, cumva,,. ■ nu-mi pasă în ce fel... dar aş dori să simt asta,
