I — Bună seara, răspunse minerul cu o voce răsunătoare. I iinei îndrăgostite 417

Gerald intui pe unde se afla. Cel puţin, când va ajunge iu Whatmore, va şti. Se

bucura că e pe şosea. Continuă să meargl mai departe ea un

somnambul,

Asta era Whatmore? Da. Uite „King’s

Head” şi raaij încolo erau gardurile primăriei.

Coborî dealul abrupt, aproape alergând

Străbătând yalea, trecu de şcoala elementară şi ajunse la biserica din Willey Green. Cimitirul! Se opri.

Apoi în momentul imediat următor sărise gardul şi o luau printre morminte. Chiar şi

pe un asemenea întuneric puţea vt», dea paloarea grămezii de flori albe de la

picioarele sale. Dei I acesta era mormântul. Se

aplecă. Florile erau umede şi reci. St simţea parfumul crizantemelor şi al tuberozelor

veştejite-. Simţi pământul dedesubt şi se cutremură, căci era aşa de îngrozitor de repe şi lipicios. Se îndepărtă cuprins de repulsie.

Deci aici se afla centrul, aici, în întunericul dens care învăluia mormântul nevăzut. Dar n-şvea ce face aici. Nu, n-avea nici un

motiv pentru care să stea aici. Se simţea de

parcă pământul ;S 418

lipea rece şi mâlos de D.H. Lawrt^M inimă. Nu,

se

destul!

Atunci unde să se ducă? Acasă? Nici gând!

N-avea nici'hiu rost să se ducă acolo. Era mai mult decât iftutil. Nu putea face asta.

Trebuia să meargă în altă psătte. Unde?

O hotărâre periculoasă prinse contur în inimă sa, ca oi idee fixă.

Exista Gudrun - — poate eră acasă, la adăpost. Dar la ea

putea ajunge—se va duce acolo. Nu se va întoarce înapoi acasft în seara asta până când nu va ajunge la ea, chiar cu preţul fieţii. Miza totul pe această şansă.

O pomi la drum străbătând câmpul, înspre

Beldover. Era aşa de întuneric încât nimeni nu' l-ar putea vedea.

Picioarele îi erau reci şi

umede, pline de pământ. Dar continua să meargă1 mai departe insistent, zburând'ca vântul, drept înainte, de parcă s-ar fi îndreptat către soarta sa.

In conştiinţa lui era un

neant.) îşi dădea seama că se află în cătunul

Winthorpe, dar nu realiza deloc cum ajunsese acolo: Şi apoi, ca prin vis*'ajunse

pe istrada lungă din Beldover, iluminată de felinare.

(rimei îndrăgostite

Se auzeau voci amestecate, o uşă 419 închizând u-se cuszgonSot,, zăvorâtă, şi

bărbaţi care vorbeau în noapte. La „Lordul

Nelson” ] tocmai închisese, iar muşteriii se întorceau acasă. Era mai bine ifi i întrebe pe unii dintre ei unde anume locuia Gudrun, căci străzile lăturalnice nu-i erau deloc

cunoscute.

—îmi puteţi spune unde este Somerset Drive? îl întrebă el pe unul dintre oamenii aceia beţi.

—Unde-i ce? se auzi vocea unui miner ameţit de băutură, r — Somerset Drive.

L — Somerset Drive! Am auzit de-un loc ca ăsta, da' zău că H-aş şti să vă

spun unde-i. Pe cine căutaţi? ft — Pe domnul Brangwen, William Brangwen.

B -— William Brangwen?

I

— Care e profesor la şcoala elementară din Willey Green, iar fiica lui predă şi ea acolo.k — O-o-o-oh! Brangwen! Acum am priceput. Desigur, William Brangwen! Da, da, da, are două fetişcane, profesoare ca şi el. Da, el îi, el! Păi, sigur, ştiu unde locuieşte, pe viaţa mea că Ştiu! A... cum oare îi zice?

J

— Somerset Drive, repetă Gerald răbdător.

I îşi cunoştea propriii mineri destul de bine.

I — Somerset Drive, desigur! spuse minerul, rotindu-şi braţul de parcă ar fi prins ceva de sus. Somerset Drive, aşa-i! N-aş fi putut în viaţa mea să-mi aduc aminte cum îi zice! Da, ştiu locul, pe-onoarea mea că-1 ştiu...

Se răsuci nesigur şi arătă spre drumul întunecat şi pustiu, r — Urcaţi până