Şi, cuprinsă de tensiune şi de emoţii puternice, coborî din maşină şi se îndreptă către gardul viu, smulgând fără să-şi dea seama boabele roşii de nalbă, dintre care unele erau crăpate, arătându-şi seminţele portocalii.
— A, eşti o proastă! strigă el amar, cu un oarecare dispreţ.*
— Da, sunt o proastă. Şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta. Sunt o proastă prea mare ca să-ţi înghit isteţimea. Domnul fie lăudat. Du-te la femeile tale, du-te la ele, sunt de teapa ta;; tot timpul a fost o liotă care s-a ţinut după tine şi aşa vor face întotdeauna. Du-te Ia miresele tale spirituale, dar nu veni şi la mine, pentru că eu nu vreau aşa ceva, mulţumesc. Nu eşti mulţumit, nu? Miresele tale spirituale nu-ţi pot oferi ceea ce-ţi doreşti, nu sunt destul de comune şi senzuale pentru tine, nu? Aşa că vii la mine, iar pe ele le ţii în planul secundar. Vrei să te căsătoreşti cu
mine pentru nevoile zilnice. Dar ai de gând să-ţi păstrezi o it^ervă
importantă de mirese spirituale. Iţi cunosc eu jocul murdar.
I Deodată fu cuprinsă de o vâlvătaie şi
bătu din picior cu furie, olo pe
drum, iar el se dădu înapoi, de
teamă să nu-1 lovească.
— Iar eu, eu nu sunt destul de spirituală, nu sunt la fel de spirituală ca acea Hermione! Sprâncenele i se înnodară, iar ochii erau străpungători ca ai unui tigru. Atunci, du-te Ia ea, asta-i tot i t‘~ţi spun, du-te la ea, du-te. Ha! Ea •—
spirituală! Spirituală, da! It o materialistă infectă, asta e! Ea, spirituală? De ce anume îi pasă ei, în ce constă spiritualitatea ei? Ce anume este? Furia ei părea să se reverse ca un foc şi-j, ardea faţa. El se dădu puţin înapoi. Iţi spun eu, nu-i nimic altceva decât murdărie, murdărie şi nimic altceva decât murdărie. Şi asta îţi doreşti, tânjeşti după murdăria asta. Ce spiritualitate!
Asta-i spiritualitate, brutalitatea, îngâmfarea şi materialismul ei sordid? E o mahalagioaică, o ţaţă şi o materialistă atât de convinsă. Totul e aşa de josnic.
Şi unde ajunge în cele din urmă cu toată pasiunea ei socială, cum o numeşti tu? Pasiune socială... ce pasiune socială vezi tu la ea? Arată-mi şi mie! Unde e? Nu-şi doreşte decât un gen de putere josnică, imediată, îşi doreşte iluzia că e o femeie importantă, asta-i tot. In sufletul ei nu-i altceva decât o necredincioasă dia bolică, întinată ca noroiul. Aşa e în adâncul sufletului ei. Şi restul nu-i decât prefăcătorie, dar tu asta adori. Iubeşti spiritualitatea prefăcută, cu asta te hrăneşti. Şi de ce oare? Din cauza noroiului de dedesubt. Crezi că nu cunosc obscenitatea vieţii tale sexuale —
şi a ei? O cunosc. Obscenitatea asta ţi-o doreşti, mincinosule! Atunci, n-ai decât să ai parte de ea. Mincinosule! Mincinosule ce eşti!
Se întoarse cu spatele şi continuă să smulgă crenguţe de nalbă din gardul viu, îndesându-Ie cu degetele ei tremurătoare în sânul hainei.
Birkin stătea, urmărind-o în tăcere. O gingăşie minunată ardea în el la vederea degetelor ei tremurânde şi atât de delicate. In
acelaşi timp era plin de mânie şi asprime. H»nei îndrăgostite 3 79
— Nu-i decât un spectacol degradant, spuse el cu răceală.
—Da, chiar degradant, spuse ea. Dar mai mult pentru m ini decât pentru tine.
—Din moment ce ai hotărât să te înjoseşti, spuse el. i.
Din nou acea străfulgerare îi cuprinse
chipul Ursulei şi lumi niţele aurii i se
concentrară în privire.
— Tul strigă ea. Tu, iubitorul adevărului, susţinătorul purit ăţii Pute, adevărul tău, puritatea ta. Pute din cauza stârvurilor cu cur» te hrăneşti, câine gunoier ce eşti, mâncător de leşuri. Eşti stricat, stricat — şi trebuie să
ştii asta. Puritatea ta, candoarea, bunătatui, da, mulţumesc, mi-a ajuns. Nu eşti decât un obscen, o mortăciune, ceva murdar, asta eşti, obscen şi pervers.
Tu şi dragostea! Fbţi foarte bine să spui că nu-ţi doreşti dragoste! Nu, nu te vrei dec Ai pe tine însuţi, noroi şi moarte, asta-i ce-ţi doreşti.
Eşti aşa de perj vers, atât de mult îţi place să savurezi moartea. Şi apoi...
—Vine o bicicletă, îi atrase el atenţia, suferind cumplit Iti injuriile ei vehemente.
Ea se uită de-a lungul drumului.
—Nu-mi pasă, strigă ea.
Cu toate astea, tăcu. Biciclistul, auzind vocile ridicate şi pe ei certându-se în gura mare, se uită ciudat la bărbat şi la femeie $1 la maşina oprită, în timp ce trecu mai departe.
—'nă ziua, spuse el, vesel.
—Bună ziua, răspunse Birkin, rece.
Tăcură în timp ce bărbatul dispăru în zare.
O expresie mai definită apăru pe chipul lui Birkin. Ştia că, în I mare, ea avea dreptate. Ştia câ e pervers, că e atât de spiritual pe 1 de o parte, şi întrun fel ciudat, degradat, pe de altă parte. Dar I oare ea era mai bună? Era cineva mai bun?
— Poate că totul e adevărat, în legătură cu minciuna, putre-1 ziciunea şi restul, spuse el. Dar intimitatea spirituală a Hermio- 1 nei nu e mai putredă
decât intimitatea ta emoţional-geloasă. Poţi I să păstrezi aparenţele, chiar şi faţă de duşmani, de dragul® 380 D.H. Lawfw persoanei tale. Hermione mi-e duşman, până la ultima suflare. ■ De aceea trebuie să o îndepărtez din viaţa mea.
— Tu! Tu şi duşmanii tăi şi oamenii pe care vrei să-i înde- 1 părtezi! Ce imagine frumoasă oferi despre tine! Dar nu prosteşti ‘I pt* nimeni în afară
de tine. Eu geloasă! Eu! Ceea ce spun — şi aici pocea ei fu cuprinsă de înflăcărare $*3 spun pentru că e adevărat, înţelegi, pentru că asta eşti, un
stricat şi un micinos, un mormânt spoit. De-asta spun lucrurile astea. Şi pentru ca tu să auzi!
