— Mie îmi place safirul, zise el.
— Acesta?
Era un safir în formă de trandafir, frumos, cu mici briliante.
— Da, spuse ea, e minunat. II ţinu la lumină.
Da, poate C9 este cel mai frumos. — Cel
albastru... spuse el.
— Da, e minunat.
Deodată trase de volan şi scoase maşina de pe şosea ca sâ evite o căruţă.
Maşina intră un pic în şanţ. Era un şofer neglijent, dar totuşi foarte rapid.
Dar Ursula era îngrozită. Atitudinea Iul păstra întotdeauna ceva indiferent care o înspăimânta. Simţi deodată că e în pericol de moarte dacă el ar face cine ştie ce accident îngrozitor de maşină. O clipă împietri de frică.
— Nu e destul de periculos felul în care conduci? îl întrebă ea.
— Nu, nu-i periculos, spuse el. Şi apoi, după o pauză:
Nu-ţi place inelul galben deloc? 374
D.H. LawrţM Era
un topaz pătrat montat într-o ramă de oţel, sau un alt
metal asemănător, cu o lucrătură fină. —
Ba da, spuse
ea. îmi place. Dar de ce ai cumpărat aceste inele?
— Le voiam. Sunt de ocazie.
—Le-ai cumpărat pentru tine?
— Nu. Inelele nu arată bine pe mâna mea.
— Atunci de ce le-ai cumpărat?
— Le-am cumpărat ca să ţi le ofer ţie.
— Dar de ce? Ar trebui să i le dai Hermionei. îi aparţii ei.
I El nu răspunse. Ursula rămase cu inelele strânse în mână. Voia ifl le probeze, dar ceva în sinea ei nu o lăsă. Şi, mai mult decât Bl fit, îi era teamă
că degetele ei erau prea groase şi se simţea îngrozită că nu va reuşi să le pună pe nici un deget decât pe cel mic.
Călătoriră în tăcere, înaintând de-a lungul uliţelor goale.
I Mersul cu maşina o entuziasma atât încât uită până şi de pre- jenţa lui Birkin.
■— Unde suntem? întrebă ea brusc.
| — Nu departe de
Works op81. I -— Şi
unde mergem?
I — Oriunde.
I' Era genul de răspuns care-i plăcea.
I Deschise mâna ca să se uite la inele. O încântau atât de mult, «ga cum stăteau, ca trei cercuri bătute cu pietre preţioase, risipite în palma ei. Va trebui să le încerce. O făcu în secret, nevrând ui el să vadă că degetele ei erau prea groase. Dar totuşi, obser- vfl. întotdeauna vedea ceea ce ea nu dorea.
Era încă o caracteristică îngrozitoare a firii lui, căreia nu-i scăpa nimic.
I Doar opalul, cu bucla lui subţire, se potrivi pe inelar. Era superstiţioasă.
Nu, erau destule lucruri care purtau ghinion, aşa că nu va accepta acest inel de la el în semn de angajament, ft-i — Uite, spuse ea, întinzând mâna, care era pe jumătate închisă şi şovăitoare. Celelalte nu mi se potrivesc.
[ El se uită la piatra delicată, ce răspândea nuanţe roşiatice, pe pielea ei extrem de sensibilă. Rt — Da,
spuse el.
