I— Oh!
Urmă o pauză dureroasă pentru Ursula şi Birkin. Totuşi, Hermione părea distantă şi calmă. Birkin era alb, iar ochii îi străluceau de parcă erau cuprinşi de febră şi era mult prea extenuat. Cât de mult suferea Ursula în această
atmosferă tensionată de voinţe încordate! Capul parcă-i era încleştat în bare de fier.
Birkin sună clopoţelul ca să li se aducă ceaiul. Nu o mai puteau aştepta pe Gudrun. Când uşa se deschise, înăuntru intră motanul.
—Micio! Micio! strigă Hermione, pe tonul ei voit muzical, încet.
Tânărul motan se întoarse să o privească, apoi, ou paşi încep gl maiestuoşi, se apropie de ea.
*— Vieni.., vieni quaB<, spuse Hennione, cu vocea ei Udtitfl mângâietoare şi protectoare, de parcă era întotdeauna cea mat tn vârstă, Mama Superioară. Vieni dire Buon Giomo alia zid. ' Mi ricorde, mi ricorde bene ... non e vero, piccolo? E
vero che mi riconhf E vero?IÎ?
Şi încet îl mângâie pe cap, uşor şi cu o indiferenţa batjocoritoarei
—înţelege italiana? întrebă Ursula, care nu cunoştea deloi limba.
— Da, zise Hennione într-un sfârşit. Mama lui era italiancli, născută în coşul meu de hârtii din Florenţa în dimineaţa zilei de naştere a lui Rupert.
Ea a fost cadoul pentru ziua lui de naştere,
Se aduse ceaiul, iar Birkin turnă în ceşti fiecăruia. Era ciudat cât de inviolabilă era intimitatea care exista între el şi Hemioiuv Ursula se simţea ca o intrusă. Chiar ceştile de ceai şi argintăria veche constituiau © legătură
între Hermione şi Birkin. Păreau sft aparţiniiunei lumi vechi, din trecut, în care locuiseră împreuna şi în care Ursula era o străină. Era aproape o parvenită în mediul lor social vechi, cultural. Convenţiile ei nu erau convenţiile lor, aşa cum criteriile lor nu erau împărtăşite şi de ea. Dar ale lor erau stabilite, aveau prestigiul şi farmecul vârstei. El şi ea împreună, Hermione şi Birkin, erau oameni cu aceleaşi vechi tradiţii, aparţineau aceleiaşi culturi învechite, pe cale de dispariţie( Iar ea, Ursula, era o intrusă.
Aşa o făceau mereu să se simtă. Â
Hermione turnă puţin lapte într-o farfurioară. Felul simplu în care-şi asuma anumite drepturi în casa lui Birkin o enerva şi o descuraja pe Ursula.
Era ca un fel de fatalitate, de parcă aşa ar ft trebuit să se întâmple. Hennione ridică motanul şi-i puse laptele în faţă. Acesta se proţăpi cu ambele labe de marginea mesei şi-şi aplecă încântătorul cap tânăr ca să beâ.
IU- Siccuro che capisce italiano, 370spuse Hermione cântat, non l-fivră
dimenticato, la lingua della Mamma D.H. Lawfel^t 78.
I Ridică botul motanului cu degetele ei lungi, domoale şi albe, Htlasându-1
să bea, ţinându-1 în puterea ei. întotdeauna se fntftmpla aşa, afişa această
bucurie a puterii de care dădea dovadă, mai ales a puterii asupra oricărei fiinţe de sex masculin. Motanul clipi răbădător, cu o expresie masculină
plictisită, Ilngându-se pe mustăţi. Hermione râse în stilul ei scurt şi iftormăit: — Ecco, il bravo ragazzo, como e superbo, questo!,4°
K Alcătuia, împreună cu motanul, un tablou viu şi ciudat. Impresiona prin atitudinea ei pur statică. Intr-o anumită (irivinţă, era o artistă socială.
I Motanul refuză să se uite la ea. Ii evită cu indiferenţă degetele (1 începu să
bea din nou cu nasul înfundat în lapte, într-un perfect echilibru, pe când lipăia cu plescăituri încete şi ciudate. I — E rău dacă-1 înveţi să mănânce la masă, spuse Birkin.
I — Aşa e, zise Hennione aprobându-1.
I Apoi uitându-se în jos la motan, îşi reluă vechiul ei discurs ironic, plin de umor, pe o voce cântată:
■ — Ti imparano fare brutte cose. ..brutte cose79...
Ridică încet bărbia albă a lui Mino, cu vârful degetelor. Motanul se uită în jur cu un aer extrem de răbdător şi se strădui gă nu vadă nimic, îşi retrase bărbia şi începu să se spele pe faţă Cfi laba. Hermione scoase un râs mormăit, încântată.
I — Bel giovanotto259, zise ea.
[ Motanul se întinse din nou şi-şi puse laba albă şi delicată pe marginea farfurioarei. Hermione i-o ridică într-o mişcare înceată ţi delicată. Această
mişcare intenţionată, atentă şi plină de delicateţe, îi aminti Ursulei de Gudrun.
— No! Non e permesso di mettere il zampino nel tondinetto, NflB piace cd babbo.
Un signor gatto cosi selvatico... !80 Hermione îşi ţinea degetul pe lăbuţa lui 78 nu e aşa, micuţule? Nu-i aşa că mă ţii minte? Nu-i aşa? (ital.) 79 Te învaţă să faci lucruri urâte... lucruri urâte! (ital.) 259|
142 Frumuşel tânăr (ital.).
80N-ai voie să-ţi pui lăbuţa în farfurioară. Nu-i place tăticului. Un motan atât de lipsit de maniere...! (ital.)
aşezată moala {ta masă, iar vocea ei avea o notă capricioasă, plină de umor (fl ameninţătoare.
Ursula nu mai putea să îndure. Voia să plece chiar acum cru'i totul i se părea în zadar. Hermione se instalase pe vecie, în vrem# ce ea era o prezenţă efemeră care nici nu sosise încă. jM — Am să plec acum, zise ea brusc.
Birkin o privi aproape temător, căci era atât de îngrozit! dl mânia ei.
