—Să mă căsătoresc cu el? întrebă Ursula.
— Da, spuse Hermione, încet. Cred că ai nevoie de un bărbaţi Cu principii stricte şi cu o voinţă puternică. Hermione întinsa mâna şi strânse pumnul eu o intensitate plină de înflăcărare.! Ţi-ar trebui un bărbat asemenea eroilor din vechime;., să-l spri«J jini când se duce la bătălie, ai nevoie să-i vezi puterea şi să-i auzi I strigătul... ai nevoie de un bărbat care e puternic din punct de vedere fizic şi e viril, nu de un bărbat sensibil.
Urmă o pauză, de parcă Pythia grăise din oracol şi acum era | rândul femeii să continue, pe o voce obosită de atâta înflăcărare»
'■— Şi-ţi dai seama, Rupert nu e aşa, pur şi simplu nu e. Are o sănătate şi un trup şubrede şi are nevoie de multă, foarte multă tnKrijire. Apoi mai e şi atât de schimbător şi de nesigur pe el, aşa că
■ nevoie de foarte multă răbdare şi înţelegere ca să-l ajuţi. Şi nu lirrd că ai răbdare. Ar trebui să fii pregătită să treci prin multe încercări teribile. Nu-ţi pot spune prin câte suferinţe trebuie să treci t u să-l faci fericit. Duce o viaţă
spirituală intensă... uneori, chiar tir -a dreptul minunată. Şi apoi urmează
reacţiile. Nici nu pot să-ţi spun prin ce-am trecut cu el. Am fost împreună
atât de mult timp, că îl cunosc cu adevărat, ştiu foarte bine cum e; şi simt că
trebuie sn ţi spun. Cred că ar fi pur şi simplu dezastruos pentru dumneata H
te măriţi cu el — pentru dumneata chiar mai mult decât pentru el, Hermione se cufundă într-o visare amară. E atât de nesigur şi nestatornic, oboseşte şi apoi reacţionează. Nici nu pot să-ţi spun ce fel de reacţii are. Nu pot să-ţi spun cât e de chinuitor. Ceea ce iubeşte şi susţine cu tărie într-o zi, puţin mai târziu îi provoacă o furie distrugătoare. Nu e niciodată statornic, are întotdeauna reacţiile astea îngrozitoare, teribile. întotdeauna trece cu rapiditate de 1:1 bine la rău şi invers. Şi nimic nu e mai distrugător, nimic...
V — Da, spuse Ursula, umilă, trebuie că ai suferit.
•O lumină nepământeană ilumină chipul Hermionei. îşi strânse pumnul ca o persoană posedată.
— Şi trebuie să fii dispusă să suferi, să-ţi doreşti să suferi pentru el în fiecare clipă şi minut, dacă ai de gând să-l ajuţi în măsura în care el se dedică
într-adevăr vreunui lucru cât de cât.
| — Dar nu vreau să sufăr ceas de ceas şi zi de zi, spuse Ursula. Nu vreau, mi-ar fi ruşine. Cred că e degradant să nu fii fericit.
Hermione se opri şi o privi îndelung.
■ — Da, aşa crezi? spuse ea în cele din urmă.
1 Şi această afirmaţie i se păru o dovadă a distanţei uriaşe dintre ele două.
Căci pentru Hermione suferinţa era cea dintâi realitate,
fie ce-o fi. Totuşi, şi ea credea în fericire. fcim-i îndrăgostite 363
— Da, spuse ea, ar trebui
să fim fericiţi. Dar asta
era o chestiune de
voinţă.
I — Da, spuse Hermione, acum indiferentă. Simt numai c-ar fi dezastruos, dezastruos — cel puţin, să te măriţi în grabă. Nu puteţi fi împreună fără să
fiţi căsătoriţi? Nu puteţi pleca undeVB să locuiţi împreună fără să fiţi căsătoriţi? Convingerea mea fermă e că ar fi fatal să vă căsătoriţi. Cred că în cazul dumitale ar fi mii rău decât pentru el — şi aici mă gândesc la sănătatea lui.
—Desigur, spuse Ursula, nu-mi pasă de căsătorie, nu ■ foarte importantă
pentru mine, el e cel care şiTo doreşte.
—
Asta e ideea lui de moment, spuse Hermione, cu acea hoa tărâre
obositoare şi un fel de convingere infailibilă de genul fl
jeunesse savait13^.
I
Urmă o pauză, apoi Ursula izbucni pe un
ton provocator, ] nesigur:,-^^H —
Crezi că nu sunt decât o prezenţă fizică,
nu?
— Nu, chiar nu cred asta, spuse Hermione. Nu, zău că nul j Dar cred că
eşti plină de viaţă şi tânără, nu se pune problema vârstei, sau chiar a experienţei, e aproape o chestiune de rasiil Rupert e de rasă veche, provine dintr-o generaţie bătrână, iar mie 1 dumneata îmi pari atât de tânără, provii dintr-o rasă tânăra, ] lipsită de experienţă.
—i Da? întrebă Ursula. Dar, pe de o parte, mi
