ostilitate şi o înţelegere tipic masculină ieşită din l [parele oricărei reguli.

I — De ce vrea să ni-1 dea nouă, şefule? întrebă el, pe un ton rxtrem de familiar care o jigni pe Ursula. ft. — M-am gândit că laţi vrea. E un scaun drăguţ. L-am < umpărat, dar nu-1 vrem.

I)— Nu-i nevoie să-l luaţi, nu vă speriaţi, spuse Birkin, cu un ■âmbet crispat.

[ Bărbatul îi aruncă o privire pe jumătate ostilă, pe jumătate ' recunoscătoare.

K — De ce nu vreţi să-l luaţi pentru dumneavoastră dacă locma’ l-aţi cumpărat? întrebă femeia, obraznic. Nu-i destul de hun, acu’ că v-aţi uitat la el? Vi-i frică să n-aibă ceva, sunt sigură.

IO privea pe Ursula admirativ, dar cu oarecare dispreţ.

I— Nu m-am gândit deloc la asta, zise Birkin. Lemnul e prea lubţire peste tot.

K — Să vă explic, zise Ursula, cu chipul luminos şi mulţumit. Suntem pe punctul de a ne căsători şi ne-am gândit să ne cumpărăm nişte lucruri.

Apoi tocmai acum ne-am hotărâfasă nu mai luăm mobilă şi să plecăm în străinătate, j Orăşeanca bine făcută, uşor rumenă în obraji, se uită la chipul fin al celeilalte femei, măsurând-o. Se cântăriră din priviri

una pe cealaltă. Tânărul stătea deoparte cu chipul inexpresiv I static, cu linia subţire a mustăţii negre desenată ciudat di sugestiv deasupra gurii cam mari şi închise. Era impasibil, absefljt, ca o prezenţă întunecată şi insinuantă, de joasă speţă.

—E bine când eşti cineva, spuse orăşeanca, întorcându-fi către bărbatul ei.

Acesta nu o privi, dar zâmbi cu partea inferioară a feţei, lăsându-şi capul într-o parte cu un gest ciudat de aprobare Ochii săi erau ficşi, întunecaţi.

—Tre’ să dai ceva parale când te răzgândeşti, spuse el, cu un neaşteptat accent dialectal.

— Doar zece şilingi de data asta, spuse Birkin.

Bărbatul se uită în sus la el cu o grimasă fugitivă, nesigură. 1

—Ii ieftin la juma’ de liră, şefule, zise el. Nu-i ca atunci câna te divorţezi.

— încă nu suntem căsătoriţi, spuse Birkin.

—Nu, nici noi nu suntem, spuse tânăra cu voce tare. Dar Q să ne căsătorim sâmbătă.

Se uită din nou la tânăr cu o privire hotărâtă, protectoarei] semeaţă, dar blândă în acelaşi timp. El rânji plictisit, întorcâfi-i du-şi capul. Femeia îl câştigase drept bărbat, dar, Doamne, lui nu-i păsa câtuşi de puţin! Avea o mândrie ciudată, ascunsă, şi o onestitate pe care nu o manifesta în mod vădit.

— Vă urez noroc, spuse Birkin.

— Şi vouă la M, zise tânăra femeie. Apoi continuă deşt» da provocator: Când are loc a dumneavoastră? i Birkin îi aruncă o privire Ursulei.

—Asta depinde de domnişoara, răspunse el. Ne ducem la ofiţerul stării civile în momentul în care ea e pregătită.

Ursula râse, copleşită de nedumerire şi uimire. 441D.H. Lauiim

— Care-i graba? întrebă tânărul, rânjind sugestiv.

— O, nu vă repeziţi să daţi fuga pân’ acolo, adăugă tânăra fe-i meie. E ca atunci când ai murit, eşti căsătorit parcă de o veşnicie,!

Tînărul se îndepărtă ca şi cum această replică l-ar fi atins. 1

—Cu cât e mai lungă, cu atât mai bine, să sperăm, zisa Birkin.

I — Aşa-i, şefule, spuse tânărul admirativ. Bucură-te cât timp îi de durată, niciodată să nu biciuieşti un măgar mort.

— Doar atunci când se preface că-i mort, adăugă tânăra femeie, uitându-se la tânărul ei cu gingăşia mângâietoare a autorităţii.

[ — Ihî, e o diferenţă, spuse el ironic.

■ — Cum rămâne cu scaunul? întrebă Birkin. k — II acceptăm, răspunse femeia.

. Se îndreptară către negustor, iar tânărul chipeş, dar detestabil mergea alături puţin în urmă.

| — Acesta e, îl arătă Birkin. Vreţi să-l luaţi cu voii (sau preferaţi să

schimbăm adresa de pe el?

II — O, Fred poate să-l ducă. E în stare de orice pentru scumpa noastră

căsuţă.

I

— Foloseşte-1 cât îi nevoie, spuse Fred, rânjind plin de umor, în timp ce lua scaunul de la negustor.

Mişcările sale erau graţioase, dar, totuşi,

ciudat de enervante, ascunse. t — Iote un

scaun drăguţ, numa’ bun pentru mama.

Ii trebuie o pernă.

Şi îl puse jos, pe lespezile din piaţă.

—- Nu crezi că-i drăguţ? râse Ursula.

— O, ba da, spuse tânăra femeie. p —

Iote, staţi aci, pe el, o să vreţi să nu-1

mai daţi, spuse tânărul.

Ursula se aşeză imediat pe el în mijlocul pieţii.

—E foarte confortabil, spuse ea. Dar destul de tare. Incearcă-1 şi dumneata.

II