I •— Cum adică? strigă Gudrun.
I Birkin aruncă repede e> privire în jur. Şi în ochii săi se citea enervarea.
I ■— De ce? răspunse el. Ce părere ai despre asta, Gudrun?
I — O, strigă ea, hotărâtă să arunce şi ea o piatră în baltă, din moment ce ei începuseră. Nu cred că ea-şi doreşte o logodnă, bineînţeles, e o pasăre care preferă tufişul.
[ Vocea lui Gudrun era limpede şi răsuna ca un gong. Ii aducea «minte lui Rupert de vocea tatălui ei, atât de puternică şi vibrantă. | — Iar eu, spuse Birkin, cu un chip jovial dar totuşi hotărât, lini doresc un contract care să o angajeze şi nu mă interesează iubirea, mai ales iubirea libertină. f Amândoi se amuzară. De ce această recunoaştere publică? Vreme de o clipă Gerald părea că nu ştie ce să mai spună, fiind amuzat. ■ — Dragostea nu e destul de bună pentru tine? strigă el.
P — Nu! strigă Birkin.
| — Ha! Ei bine, asta-i ceva suprarafinat, spuse Gerald, în I imp ce maşina alerga pe străzile mocirloase.
| — Zău, care-i problema? întrebă Gerald, întorcându-se către Gudrun.
[ Spusese acest lucru însuşindu-şi un soi de intimitate care o enervă pe Gudrun aproape ca un afront. I se părea că Gerald voia în fumi îndrăgostite
35 7 mod deliberat să o insulte şi că se bagă nepoftit în viaţa personală a tuturor.
[ — Ce s-a întâmplat? întrebă ea, cu vocea ei respingătoare şi pe un ton înalt.
Nu mă întreba pe mine! Eu nu ştiu nimic despre rezultatele ultime sau penultime ale căsătoriei, te asigur.
— Doar despre cea care se practică în mod obişnuit, nelejj timă, răspunse Gerald. Chiar aşa... Nu ştiu nici eu... Nu sunt expert în ale căsniciei sau în stadiile sale de finalitate. Asta par# să fie o obsesie care-1 frământă doar pe Rupert.
— Exact! Acesta e chiar necazul lui! In loc să-şi doreascA o femeie pentru ceea ce este ea însăşi, vrea să-şi împlinească pro» priile idealuri, care, atunci când sunt puse în practică, se dovedesc inutile. . j
— A, nu. Mai bine să adulmeci ceea ce e feminin într-o femeie, aşa cum face un taur în faţa porţii. Apoi păru că în fi sclipeşte o scânteie. Crezi că
iubirea e răspunsul, nu? întrebă i*l.
— Desigur, atâta vreme cât durează, doar nu poţi să te aş tepţi la ceva veşnic, se auzi vocea lui Gudrun, stridentă, acope«j rind zgomotul.
— Căsătorie sau nu, definitivă sau doar pe jumătate, satt doar aşa şi aşa?
Profită de iubire unde o găseşti.
— Cum îţi place sau cum nu-ţi place, se auzi Gudrun ca un ecou. Căsătoria e un aranjament social şi n-are nimic de-a face cu chestiunea iubirii.
Ochii lui scânteiau tot timpul când o priveau. Gudrun se simţea de parcă
ar fi sărutat-o nestânjenit şi maliţios. Acest lucru îi aprinse obrajii, dar sufletul îi era neclintit şi neşovăitor. — Crezi că Rupert a luat-o un pic razna?
întrebă Gerald. 1 Ochii ei sclipiră recunoscând acest fapt.
— în ceea ce priveşte femeia, da, spuse ea, aşa cred. Este un lucru aşa de măreţ când te gândeşti la doi oameni îndrăgostiţi tot restul vieţii. Dar chiar şi atunci, căsătoria n-are nimic de-a face cu asta. Dacă se iubesc, e foarte bine.
Dacă nu, ce rost mai are să discutăm inutil?
— Da, spuse Gerald. Aşa mi se pare şi mie. Dar cum rămâne cu Rupert?
— Nu-mi dau seama, nici el şi nici nimeni altcineva nu-şi poate da seama.
Se pare că e de părere că dacă te căsătoreşti poţi să 358 D.H. Lawri^M ajungi într-un al treilea rai, sau ceva de genul acesta, totul e foarte confuz.
—Foarte! Şi cine-şi doreşte un al treilea rai? De fapt, Rupert tânjeşte teribil să fie în siguranţă, să se lege de catarg.
I— Da. Mi se pare că şi aici greşeşte, spuse Gudrun. Sunt sigură că ai şanse mai multe ca amanta să-ţi fie mai credincioasă dreât soţia, doar pentru că ea este propria ei stăpână. Dar nu, el spune că, după părerea lui, soţul şi soţia pot ajunge mai departe decât orice alte fiinţe, dar unde anume, nu explică.
Se pot fţunoaşte unul pe altul dumnezeieşte sau diabolic, dar mai ales diabolic, într-un mod atât de perfect încât trec dincolo de rai şi de iad şi ajung — aici se rupe firul — nicăieri.
I — In Paradis, spune el, râse Gerald. f Gudrun ridică din umeri.
I — Je m’en fiche 70 de Paradisul vostru! spuse ea.
[ — Nefiind o mahomedană71, spuse Gerald.
Birkin stătea nemişcat, conducând maşina, total absent de geea ce spuneau ei. Iar Gudrun, care stătea chiar în spatele lui, limţi un fel de plăcere ironică
dându-i în vileag ideile, ft — El zice, adăugă ea, cu o grimasă ironică, că poţi găsi un echilibru etern prin căsătorie, dacă accepţi unirea şi totuşi trăieşti separat neîncercând o contopire.
K — Mie asta nu-mi spune nimic, zise Gerald.
K> — Asta e ce spun şi eu, zise Gudrun.
I — Cred în iubire, într-un adevărat abandon, dacă eşti capabil de aşa ceva, spuse Gerald. k — Şi eu, zise ea. ţ — Şi Rupert crede la fel, deşi tot timpul protestează.
► — Ba nu, spuse Gudrun. N-o să se lase în voia celeilalte persoane.
