| Gudrun fu destul de surprinsă. Dar, adunându-se, îi răspunse: I — O, mai bine să dansezi decât să te văicăreşti, cu siguranţă.
■ — Aşa cred şi eu.
Şi amândoi simţiră o dorinţă inconştientă să lase totul în urmă, să fugă de tot şi toate şi să se lase pradă unei libertăţi totale, violente şi desfrânate. O
pasiune ciudată, misterioasă se ridică în valuri pure în Gudrun. Se simţea puternică. îşi simţea mâinile atât de puternice, ca şi cum ar fi fost în stare să
sfâşie lumea în bucăţi. îşi aduse aminte de lipsa de scrupule ale orgiilor romane şi inima i se înfierbântă. Ştia că şi ea îşi dorea asta, sau ceva anume, ceva asemănător. O, dacă ceea ce zăcea în ea, neştiut şi înăbuşit, ar fi cândva eliberat, ce orgie şi satisfacţie ar fi! Şi ea îşi dorea acest lucru şi tremura uşor la apropierea bărbatului care stătea chiar în spatele ei, sugerând aceeaşi patimă misterioasă care se ridica şi în ea. îşi dorea ca această frenezie nemărturisită să o împartă cu el. O clipă fu preocupată de conştientizarea clară a acestui lucru, distinct şi desăvârşit în realitatea ei ultimă. Apoi o îndepărtă cu totul, spunând:
—Am putea la fel de bine să mergem până la capătul aleii după Winifred, putem să ne urcăm acolo în maşină, i — Da,
răspunse el, îndreptându-se către ea. ! mei îndrăgostite
355
O găsiră pe Winifred la căsuţa portarului, admirând căţeii albi, de rasă
pură, abia fătaţi. Fata privi în sus, iar ochii ei erau cuprinşi de o peliculă
destul de dezgustătoare şi invizibilă în timp ce se întoarse către Gerald şi Gudrun. Nu voia să-i vadă. — Priviţi! strigă ea. Trei căţeluşi! Marshall spune acesm pare perfect. Nu-i aşa că-i un drăgălaş? Dar nu e Ia fel de drăgJif ca mama lui.
Winnie se întoarse să mângâie căţeaua frumoasă; albă, bu]U terrier, care stătea neliniştită lângă ea.
; 44î Scumpa mea Lady Crich, spuse ea, eşti la fel de frumoasă | rt un înger pe pământ. înger, înger! Nu crezi că e destul de bună^i frumoasă ca să
meargă în rai, Gudrun? Vor ajunge în rai* nu? Şi în mod special draga mea Lady Crich. Doamnă Marshall, veniţi puţin!
•as Da, domnişoară Winifred? zise femeia,i apărând în-uşi^B
— O, vă rog să-i puneţi numele „Lady Winifred” acesteia dat fi se va face frumoasă, dă? Vă rog să-i spuneţi lui Marshall să-i pună numele „Lady Winifred”.
—Am să-i spun, dar mă tem că acela e un căţeluş, domni J şoară Winifred.
— O, nu!
Se auzi motorul unei maşini.
— Uite-1 pe Rupert! strigă fata şi alergă la poartă.
Birkin opri maşina în faţa porţii căsuţei.
—Suntem gata! strigă Winifred. Vreau să stau în faţă cu tine, Rupert. Se poate?
Mă tem că ai Să te fâţâi şi ai să cazi, spuse el.
—Ba nu. Chiar vreau să stau în faţă lângă tine. Mi se încălzesc picioarele atât de bine de la motor.
Birkin o ajută să urce, amuzat că-1 trimise pe Gerald să
stea lângă Gudrun în locurile din spate. — Ai
ceva
veşti, Rupert? zise Gerald, în timp ce zoreau, de-a lungul
străduţelor.
— Veşti? exclamă Birkin.
8— Da. Gerald o privi pe Gudrun, care stătea lângă el, şi spuse, cu ochii îngustaţi de râs: Vreau să ştiu dacă trebuie să-l felicit, dar nu pot să-l fac să spună nimic precis;* Gudrun se îmbujoră puternic;
— Să-l feliciţi pentru ce? întrebă ea.
Se pomenea ceva de o logodnă, cel puţin aşa ştiu, mi-a spus el ceva în legătură cu asta.
ft Gudrun se înroşi tare.
I— Vrei să spui cu Ursula? spuse ea, provocatoare.
I — Da. Aşa e, nu?
— Nu cred că e vorba de vreo logodnă, spuse Gudrun, rece. i -— Chiar aşa?
Nu s-a mai întâmplat nimic, Rupert? întrebă
(jerald.
I — Ce? Căsătoria? Nu.
