afară.
— Deci, la revedere, murmură el. i ■
— O să vin până lâ poartă, spuse ea. ,i
Şi din nou o luă înâwte a iui, -caissl-l facă atenti la
tifpi^j
LA poartă, ea stătu în capul scării, iar<el în faţa
ei. t > — La revedere, şopti ea.
El o sărută supus şi plecă.
Ea trecu printr-un chin .auzind paşii lui atât de
apăsaţi îndepărtându-se eu un zgomot clar şi dispărând
pe drum. O, cât dt* insensibil era mersul acela apăsat!
închise poarta şi se strecură în linişte,
repede,.înapoi în 430 D.H. Lminviwâ pai. Când ajunse în cameră
şi uşa se închise,. s-imţindiwse în siguranţfi, respiră
în voie şi o mare greutate i se ridică de pc inimă. Se
cuibâu în pat, în adâncitura pe care © făcuse trupul
lui, în căldura p»e earo
olăsase în urmă. Şi emoţionată, epuizată, totuşi.
mulţumită-, se cufundă curând într-un somn adânc şi
greu.
Gerald- străbătu rapid întunericul nedesluşit de,
venirea zpriloi. Nu se întâlni cu nimeni. Mintea sa era
minunat de calnfBşjl netulburată, ca un iaz liniştit,
iar trupul său era împlinit, cald ei îmbogăţit. Merse
repede până la Shortlands, cu o împăcare :de sine plină
de recunoştinţă.' CAPITOLUL XXV
■i CĂSĂTORIE SAU NU
■ FAMILIA BRANGWEN URMA să se mute din Beldover. Aciuia
era necesar ca t.atăl să locuiască în oraş. _\n
Birkin obţinuse o dispensă de, n o . ^ j U i ^ lucrurile de pe
o ?i pe
alta. Refuza să stabilească o dată fqcă, încă r lila.
Preavizul de o lună, după care urma să plece din şcoala rk'inentară, împlinise trei săptămâni. Crăciunul se apropia. I Gerald aştepta căsătoria lui Birkin cu Ursula. Pentru el era un lucru crucial.
| — Ce-ar fi dacă am face două lucruri în- paralel? îi spuse el lui Birkin întro zi.
I — Şi care ar fi al doilea? întrebă Birkin. t — Gudrun şi eu, spuse Gerald cu o sclipire vicleană în ochi. i Birkin îl privi fix câteva momente, de parcă ar fi fost cumva «urprins. j — Vorbeşti serios sau glumeşti?
întrebă el.
■ — O, vorbesc serios. Să fac aşa? Gudrun şi cu mine să facem Itcelaşi lucru ca şi voi?
I — Te rog, chiar insist, spuse Birkin. Nu ştiam că aţi ajuns până acolo.
, — Cum adică? întrebă Gerald, privindu-1 pe celălalt bărbat gi râzând. A, da, am trecut prin toate etapele, t — Mai rămâne să puneţi lucrurile pe o bază socială solidă şi să atingeţi un scop moral înalt, spuse Birkin.
[ — Ceva de genul acesta: în lungime, lăţime şi înălţime, răspunse Gerald zâmbind.
I — O, bine, spuse Birkin, e un pas important pe care-1 faci, aş zice eu.
Gerald îl privi îndeaproape.
—De ce nu te bucuri? întrebă el. Credeam că te dai în vânt după căsătorie.
Birkin ridică din umeri.
— Ai putea la fel de bine să te dai în vânt după nasuri. Sunt tot felul de nasuri, frumoase sau mai puţin frumoase...
Gerald râse.
—Şi tot felul de căsătorii, tot aşa, frumoase sau mai puţin? întrebă el.
— Aşa-i.
— Şi crezi că dacă mă însor, are să fie o căsătorie eşuată? întrebă Gerald iscoditor, cu capul înclinat uşor într-o parte.
Birkin râse repezit.
