Dar când intră; din noUj.seara, ca să se uite la Gerald, sare j zăcea la lumina lumânărilor, inima i se strânse brusc din cauza3561 vidului din ea, lumânarea pe care.o ţineasln mână aproape îf| căzu în timp ce, cu un plânset ciudat şi prelung*
ilacrimile 1 începură să-i' curgă.. Se aşeză pe un scaun, zguduit d e - o eriză™
subită. Ursula, care-1 urmase, se îndepărtă îngrozită, în timp cesi el stătea cu capul căzut şi cu trupul scuturându-se convulsiv del plâns; scoţând un sunet ciudat, oribil.
„N-am vrut să se întâmple aşa — n-am vrut să se întâmple'1 aşa”, plângea el în sinea lui.
Ursula nu se putu abţine să nu se gândească la afirmaţia^ Kaizerului: „lch
habe es nicht gewollt”263. II privi aproape îngrozită* pe Birkin. Brusc el tăcu. Dar stătea cu capul căzut, ca să-şi ascundă | chipul. Apoi, pe furiş, îşi şterse faţa cu degetele, după care, 1
$88
D.H. Lawrence
165 ® Nu mi-am dorit asta (germ.). Pe 31 iulie 1915, kaizerul Wilhelm 356„Nu mi-am dorit Războiul”.
deodată, îşi ridică privirea şi se uită drept la
Ursula, cu
ochi întunecaţi, aproape răzbunători.
— Pe mine ar fi trebuit să mă iubească, spuse el. M-am oferit.
Ea, plină de teamă, albă, cu buzele crispate, răspunse:
— Ce ar mai fi contat?
— Ar fi contat, zise el. Ar fi contat.
Uită de ea şi se întoarse să-l privească pe Gerald. Cu capul ridicat într-o poziţie ciudată, ca un om care şi-l retrage în faţa unei insulte, aproape arogant, privea chipul rece, mut şi material. Avea o nuanţă albăstruie.
Inima lui Birkin fu săgetată ca de un sloi de gheaţă. Rece, mut, material!
Birkin îşi aduse aminte cum, odată, Gerald îi strânsese mâna pentru o clipă
cu o mişcare caldă, plină de iubire profundă. O secundă, apoi îi dăduse drumul, pentru totdeauna. Dacă ar fi rămas fidel acelui moment, moartea n-ar mai fi contat. Cei care mor şi murind mai pot iubi, mai pot crede încă, nu mor. Continuă să trăiască în inima celor dragi. Gerald ar mai fi putut să
dăinuie în spiritul lui Birkin, chiar şi după moarte. Ar fi putut trăi cu prietenul lui încă o viaţă.
Dar acum era mort, un bulgăre de pământ, ca gheaţa albăstruie, care se poate topi. Birkin se uită la degetele albăstrui, la trupul inert. îşi aduse aminte de un armăsar mort pe care-1 văzuse: o masă de came bărbătească
şi respingătoare. îşi mai aduse aminte şi de chipul frumos al cuiva pe care-1 iubise şi care murise plin de încredere şi supus în faţa marelui mister.
Acel chip mort era frumos, nimeni nu putea spune că e rece, mut şi material. Nimeni nu-şi putea aduce aminte de el fără să capete încredere în marele mister, fără ca sufletul să nu-i fie copleşit de căldura unei noi credinţe profunde în viaţă. jjfemei îndrăgostite 589
Şi Gerald! jCel care nega întruna! îşi păstrase inima rece, îngheţată, aproape incapabilă să mai bată. Tatăl lui Gerald arătase melancolic, îţi frângea inima, dar nu avea aspectul acesta teribil de Materie rece şi mută.
Birkin continua să-l privească. Ursula stătea de-o parte, privindu-1 pe omul viu care se uita fix la chipul îngheţat al mortului. Ambele chipuri erau
neclintite şi împietrite. Lumina lumânării pâlpâia în
aerul îngheţat, în tăcerea profundă. — Nu l-ai
privit suficient? întrebă ea.
Birkin se ridică.
— Pentru mine e o amară dezamăgire, spuse el.
— Ce — faptul că e mort?
Ochii lui îi întâlniră pe ai ei. Nu răspunse.
— Mă ai pe mine, spuse ea.
El zâmbi şi o sărută.
— Dacă mor, spuse el, vei şti că nu te-am părăsit.
— Şi eu?! exclamă ea.
—Nici tu nu mă vei părăsi pe mine. Nu vom avea nici un motiv să
disperăm dacă murim.
Ea îi luă mâna.
