Cu toate astea, la amiază îşi reveni şi se duse să-l caute pe Loerke. Se uită
plină de teamă la uşa camerei unde stătuse Gerald.
Pentru nimic în lume n-ar intra acolo.
II găsi pe Loerke stând singur în sufragerie. Se duse direct la el.
— Nu-i adevărat, nu-i aşa? întrebă ea.
El o privi. Un zâmbet mic, nefericit, îi schimonosi faţa. Ridică din umeri.
— Adevărat? zise el ca un ecou.
— Nu l-am omorât noi, nu?
Ura când venea la el cu întrebări de felul acesta, aşa că ridică din umeri obosit.
— A fost un accident, zise el.
Ea îl privi. Stătea copleşit şi frustrat, la fel de impasibil şi gol pe dinăuntru ca şi ea. Doamne! Era o tragedie inutilă, lipsită de sens. Gudrun se întoarse în camera ei ca să-i aştepte pe Ursula şi pe Birkin. Voia să
dispară, nimic altceva. Nu putea gândi sau simţi ceva până când nu va pleca de acolo, până când nu va ieşi din această stare.
Ziua trecu şi veni următoarea. Auzi sania, îi văzu pe Ursula şi pe Birkin coborând şi voia să se ascundă şi de ei. Ursula veni drept la ea.
— Gudrun! strigă ea, cu lacrimile curgându-i pe obraji.
174.
D.H. Lciwrencg
O luă pe sora ei în braţe. Gudrun îşi înfundă faţa la pieptuB Ursulei, dar tot' nu putea scăpa de fiorul de ironie rece cate/îi I îngheţa sufletul.
„Ha-ha!”, îşi spuse ea. „Acesta este comportamentul 1 adecvat.” q Dar nu era în stare să plângă şi faţa ei rece, palidă, impasibilă^! opri cât; de curând şuvoiul de lacrimi al Ursulei. In câteva clipe, ! surorile nu mai aveau ce să-şi mai spună. â A fost chiar urât să vă aduc înapoi aici, zise Gudrurt^îi* cele din urmă.
Ursula o privi oarecum nelămurită.
■— Nu m-am gândit la asta, îi zise ea.
-1 Mă simt groaznic că v-am chemat, spuse Gudrun. Dar pur şiifl
simplu nu puteam să dau ochii cu nimeni. E prea mult pentru minei 1 — Aşa e, spuse Ursula rece.
Birkin ciocăni uşor fi inttăir Chipul lui era alb şi lipsit dei l expresie. Gudrun îşi dădu seama că ştie. El îi întinse mâna şi1»! spuse:
— Sfârşitul acestei excursii, în orice caz.
Gudrun îl privi cu teamă.
Se aşternu tăcerea peste toţi trei, căci nu mai era nimic de spus. a| In cele din urmă, Ursula întrebă cu o voce abia perceptibilă:
— L-ai văzut?
Birkin o privi din nou pe Ursula cu nişte ochi duri,
plitii de răceală, şi nu se deranjă să răspundă. — L-
ai văzut? repetă ea. — Da, zise el cu răceală.
Apoi o privi pe Gudrun.
— Ai pregătit ceva? întrebă el.
* — Nimic, răspunsfe ea, nimic.
Se codea, plină de uri dezgust rece, să facă vreo afirmaţie. 5% D.H. Lawrencş
— Loerke spune că Gerald a venit la tine atunci când erai în sanie sub
Rudelbahnm\ că aţi avut un schimb de replici, după Derdeluş (dialect tirolez mai des folosit Rodelbahn).
care Gerald a plecat. Ce aţi discutat? E mai bine să ştiu ca să informez şi autorităţile dacă sunt întrebat.
Gudrun îl privi albă, ea un copil care nu ştie ce să răspundă când e pus în încurcătură.
— Nici măcar nu am vorbit, spuse ea. L-a
lovit pe Loerke şi l-
