L Amândoi se uitară neliniştiţi la Birkin.
— Eşti tăcut în seara asta, Wupert, i se adresă ea, uşor insolentă, acum că se ştia protejată de celălalt bărbat. ■ Se
întorsese şi Halliday într-o stare groaznică şi părând bolnav.
— Mussette, zise el. Aş vrea să nu mai faci din astea. Of!
—] şi se prăbuşi în scaun gemând, i ■— Mai bine te duci
acasă, îi spuse ea.
— Am să mă duc acasă, zise el. Dar nu vreţi să veniţi şi ydifl Nu vreţi să
veniţi la mine? i se adresă el lui Gerald. M-aş bucurai aşa de mult dac-aţi veni. Vă rog. Ar fi minunat. Ce ziceţi? Privi în jur după un chelner şi strigă: Fă-mi rost de un taxi! Apoa scoase din nou un geamăt. Vai de mine, mă simt de-a dreptul oribil! Mussette, vezi ce-mi faci?
— Păi, dacă te porţi ca un idiot? îi spuse ea cu un calm ursuzi
— Dar nu sunt idiot! Vai, ce îngrozitor! Vă rog pe toţi săi veniţi, va fi minunat! Mussette, vii şi tu. Cum? Vai, dar trebuie] să vii, da, trebuie. Cum?
Vai, draga mea, nu face nazuri acum, măi simt foarte bine — o, e atât de îngrozitor — hâd- ă! o!’ —- Ştii. că nu poţi să bei, i se adresă ea rece.
— Iţi spun eu că de vină băuturat^ comportamentul! tău îngrozitor e de vină, Mussette, nimic altceva — O, di groaznic!
Libidnikov, hai să mergem odată!
— N-a băut decât un pahar — doar un pahar, spuse tânăruffl rus rapid, pe un ton confidenţial.
Se îndreptară cu toţii către uşă. Fata stătea aproape de Gerald! şi părea că
merge în acelaşi ritm cu el. EI era conştient de asta şi se simţea plin de o satisfacţie demonică la gândul că ea intrase fa acelaşi ritm cu el. Ea se afla în sferă voinţei lui, ascultătoarei misterioasă şi invizibilă prin mişcările pe cate le făcea.
Se înghesuiră cinci în taxi, Halliday se strecură primul şi şjfl cufundă în locul de la fereastra opusă. Apoi luă loc şi Mussettel iar Gerald se aşeză
lângă ea. II auzeau pe tânărul rus cum îi dădeii instrucţiuni /şOferului, după care se aşezară toţi în spaţiul întunecat şi înghesuit al maşinii, iar Halliday gemea şi se aplecşl afară pe fereastră. Maşina "se deplasa repede, cu unzgomotl înăbuşit.
el ca un flux electric, misterios. Fiinţa ei îi inunda venele calMussette şedea lângă Gerald, părând că-şi modelează trupul ca să se contopească cu trupul lui, de parcă ar fi vrut să treacă? prin 94 D.H. LawreruM o întunecime magnetică
şi se aduna la baza coloanei vertebrale |
ii o sursă de energie de temut. Dar vocea ei răsuna blajin şi nonşalant în timp ce vorbea fără să le acorde prea multă atenţie lui Birkin şi lui Maxim. Intre ea şi Gerald se aşternuse această linişte şi o înţelegere obscură şi magnetică.
Apoi îi găsi mâna şi i-n strânse cu putere în mâna ei mică. Era un gest atât de ascuns dur totuşi aşa de relevant, încât un şuvoi de senzaţii îi străbătu venele, îi urcă până în creştet şi-l făcu să simtă că-şi pierde controlul. Vocea ei încă mai răsuna precum un clopoţel, învăluită de un ton ironic. Şi în timp ce-şi clătina capul şi părul ri bogat şi frumos îi mătură faţa, el simţi cum nervii îi sunt puprinşi de o vâlvătaie, ca şi cum s-ar fi descărcat un val de electricitate. Dar marele centru al forţei sale se afla în acelaşi loc, lt baza şirei spinării, fapt cu care se mândrea teribil.
L Ajunseră la o clădire mare, urcară într-un lift şi curând un servitor hindus le deschise uşa. Gerald îl privi surprins, intrebându-se dacă era un
„gentleman”, unul dintre acei hinduşi cure provin poate de Ia Oxford. Dar nu, era servitorul.
■ — Fă ceai, Hasan, spuse
Halliday. li — E vreo cameră
liberă pentru mine? zise
Birkin.
| La ambele întrebări omul rânji şi îngână ceva.
■ Gerald avea îndoieli în privinţa lui, căci, fiind înalt, zvelt şi rezervat, arăta ca un gentleman. t — Cine e servitorul tău? îl întrebă pe Halliday. Pare deosebit. I. — A, da — asta pentru că e îmbrăcat cu hainele altcuiva. E tum vrei tu, numai deosebit nu. L-am găsit pe stradă, flămând. Aşa că l-am adăpostit aici şi cineva i-a dat haine. E oricum, numai ceea ce pare nu —
singurul avantaj este că nu vorbeşte engleza şi nici nu o înţelege, aşa că n-avem de ce să ne facem
«riji-
L— E foarte murdar, spuse tânărul rus, repezit şi şoptit.
In acel moment omul apăru în pragul uşii. f — Ce este? spuse Halliday.
Omul rânji şi murmură: ji — Vrea să vorbeşte cu stăpânul.
Gerald urmărea scena curios. Individul din pragul uşii era chipeş, bine proporţionat, cu o înfăţişare calmă, elegantă,
aristocratică. Totuşi era .pe jumătate sălbatic şi rânjea prosteşte.! Halliday ieşi pe.îcoridor ca s,ă vorbească cu el.
— Ce-i? se auzi vocea lui. Ce-i? Ce zici? Mai zi o dată. Gejjfl Vrei bani?.
Mai vrei bani? Dac pentru ce-ţi trebuie bani? . Se auzii zgomotul confuz al omului care vorbea; apoi Halliday apăru înl cameră, zâmbind la fel de prosteşte şi spunând: Zice că yrea banij că să cumpere lenjerie intimă.
Poate.cineva să-mi împrumute: un şiling? A, mulţumesc,.un şiling e suficient ca să-şi cumperc toată j lenjejia intimă de care are nevoie. Luă banii de la Gerald şi ieşi din nou ! în hol» de unde-1 auziră spunând: Să nu-mi mai cerii bani, ţi-am dat trei?|ilin;gi şi jumătate iqrţ Iţi ajung. Adu eeaiuU
