Urma o scurtă pauză de nelinişte.
Şi nu-ţi mai e teamă de nimic altceva, Mussette? întrebă! tânărul rus, în felul său grăbit, ■tainic şi elegant.
—- Apuoapc, spuse ea. Mi-e fhuică de anumite lucruri, dad nu chiar în acelaşi fel. Nu mi-e fhuică de sânge.
; Nu ţi-e frică de sânge! exclamă un tânăr cu un chip palicll mătăhâlfes §4
sarcastic, care tocrniai venise la masă işfeîncepuse săi bea whisky.
Mussette îi aruncă o privire urâtă, ursuză, antipatică, pe sula sprâncene.
— Chiar nu ţi-e teamă de sânge? insistă celălalt,
cu un rânjeti batjocoritor pe chip. ; — Nu, nu mi-e
fhuică, replică ea.
Dar de ce, ai mai văzut sânge şi altundeva, decât îni scuipătoarea dentistului? rânji tânărul.
—Nu vorbeam cu tine, replică ea pe un ton oarecum; superioT.
'. -y^.Poţi să-mi răspunzi, nu? spuse el.
Drept răspuns, ea-1 împunse deodată cu un cuţit în mânai lătăreaţă şi palidă. El sări deodată, înjurând urât.
— Asta-mi dovedeşte cine eşti, spuse Mussette dispreţuitor. I
Du-te naibii! zise tânărul, stând
lângă masă şi privind îni jos spre ea
cu o răutate înţepătoare.
4-Terminaţi! zise Gerald, pe un ton de eomandăi rapid;şl instinctiv.!1, Tânărul şedea privind în jos la ea cu un dispreţ diabolic, iaţl chipul său lătăreţ şi palid avea întipărită o expresie de groază, d<a stinghereală.
începuse să-i curgă sânge din mână.
—O, cât dc oribil, ia-1 de aici! guiţă Halliday, făcându-sei verde la faţă şi ferindu-şi chipul.
— Te simţi rău? întrebă tânărul dispreţuitor, oarecum îtigr&f jorat. Te simţi rău, Julius? Haide, n-am nimic, omule, nu-i lâşa plăcerea să creadă că a făcut cine ştie ce lucru de soi — nu-i dai satisfacţia asta, omule — e tocmai ceea ce-şi doreşte. i — O! guiţă Halliday.
— O să dea la bojoci11, Maxim, zise Mussette avertizându-1.
| Tânărul şi suavul rus se ridică şi-l luă pe Halliday de braţ, scuţându-1 din cameră. Birkin, alb la faţă şi lipsit de putere, privea scena iritat. Rănit, tânărul dispreţuitor se îndepărtă, ignorând cu un calm izbitor mâna care sângera. k. — E chiar un mare laş, îi spuse Mussette lui Gerald. Are o mare influenţă asupra lui Julius.
I — Cine e? întrebă Gerald.
I. — E evreu. Nu pot să-l suport.
i — Păi, nu-1 băga în seamă. Dar ce s-a întâmplat cu Halliday? I, — Julius e cel mai mare laş din câţi ai văzut vreodată, strigă ea. Totdeauna leşină dacă
ridic vreun cuţit — îi e guoază de mine.
■ — Hm! făcu Gerald.
11 O să vomite, mai ales din cauza alcoolului (jargon).
P — Tuturor le e guoază de mine, spuse ea. Evreul e singurul care crede că
e în stare să-şi arate curajul. Dar e cel mai mare laş dintre ei toţi, pentru că-i e fhuică de părerea oamenilor despre el, dar lui Julius nu-i pasă de asta.
I — Dar ştiu că au mult curaj, zise Gerald bine dispus.
[ Mussette îl privi, aruncându-i un zâmbet abia schiţat. Era toarte drăguţă, îmbujorată şi plină de încredere în lucrurile groaznice pe care le ştia. Două
luminiţe se aprinseră în ochii lui Oerald.
B — De ce ţi se spune Mussette? Pentru
că eşti ca o pisică? o întrebă el. I — Cred
că da, zise ea. I Zâmbetul de pe chipul
lui Gerald se lărgi.
[ •— Cam aşa şi eşti, sau mai degrabă ca o panteră tânără.
— O, Doamne! Gerald! spuse Birkin, cumva dezgustat.
