r-— Cosa mol dire, Palestra 15 ? întrebă ea, tărăgănat.

11—Uite, spuse contesa în italiană. Nu e om, e cameleon, o fiinţă care e supusă schimbării.

■ „Nu e om, e un trădător, nu e de-al nostru”, îşi spuse Hermione în sinea ei şi sufletu-i era crispat, simţindu-se subjugată inevitabil de el, din cauza puterii lui de a scăpa, de a exista, într- un alt fel, deosebit de al ei, pentru că

nu era consecvent, nu era bărbat îndeajuns, se situa mai prejos de demnitatea unui bărbat.

II

ura cu o disperare care o distrugea şi o înfrângea de-a dreptul, uşa încât se simţea descompusă ca un cadavru şi nu mai era conştientă de absolut nimic în afară de starea oribilă a descompunerii care o cuprinsese, trupeşte şi sufleteşte.

■ Deoarece casa se umpluse de musafiri, lui Gerald i se dădu camera mai mică, de fapt un salon ce comunica şi cu dormitorul lui Birkin. După ce şi-au luat cu toţii lumânările şi au urcat Ia etaj, în lumina lor slabă, Hermione o luă pe Ursula şi o aduse îd dormitorul ei ca să stea de vorbă. Ursula se simţea cumva nelalocul ei în dormitorul mare şi, ciudat. Hermione părea să-a dea de ftani! hulrdgosute m înţeles, într-o manieră nefirească şi abia schiţată, că vrea să-i împărtăşească ceva, că îi cere ajutorul. Se uitau la nişte cămăşi de mătase indiene, minunate şi senzuale prin :formâişi frumuseţea lor aproape vicioasă. Hermione se apropie rşi ea| cd pieptul tresăltând, iar 15 n Ce vrei să spui, Palestra? (ital.)

Ursula simţi cum o cuprinde panica şi. pred de ţeSteva momente privirea sălbatică , a Hermionei prinsa senzaţia de teamă de pe chipul celeilalte şi din nou simţi cum se prăbuşeşte cu totul. Ursula ridică o cămaşă de mătase scumpă, roşu cu albastru, croită pentru o tânără prinţesă de paisprezece: ani, şi zise mecanic:

—Nu-i aşa că-i minunată «sorine ar îndrăzni să alătura culorile astea două puternice?

Apoi slujnica Hermionei intră pe nesimţite şi Ursula,« cuprinsă de teamă, fugi, lăsându-se condusă de un puternid impuls.

Birkin se duse direct la culcare. Se simţea fericit şi somnotjHsi Din moment ce dansase se simţea fericit. Dar Gerald voia să-i j vorbească.- Acesta, încă în hainele de la cină, se aşeză pe patul lui Birkin când celălalt se întinse, simţind nevoia să vorbească® — Cine sunt cele două surori Brangwen? întrebă

Gerald. 1

* |p Locuiesc în. Bejdover. I

— In Beldover? Şi cu ce se ocupă?. :

—• Sunt profesoare la şcoala elementară.

Urmă o pauză,..

— Chiar aşa! exclamă Gerald în cele din urmă. Mi s-a părufl mie că le-am mai văzut undeva, r.

—Eşti dezamăgiţi spuse Birkin.

— Dezamăgit? Nu. Dar cum se face că Hermione le-a invita® aici?

, — A cunoscut^o pe Gudrun în Londra ea e cea mai miei» cea brunetă, e artistă, se ocupă cu sculptura şi pozează pentru! artişti. — Deci nu e profesoară la şcoala elementară —numai cealaltă?!

Amândouă — Gudrun predă artele

frumoase, iar Ursula e mvft(fltoare.

s- Şi tatăl cu ce se ocupă?

>»- Instructor şcolar de lucru manual.

K-Zău?

Barierele sociale se dărâmă.

Gerald se simţea pus în dificultate de tonul uşor ironic al ^liluilalt.

b- Ei şi, nu văd de ce m-ar deranja că tatăl lor e instructor Epolur de lucru manual?

I Birkin râse. Gerald îi privi chipul, aşa cum stătea întins pe prinâ, râzând, distant şi nepăsător, şi totuşi nu se îndura să plece.

>— Nu cred că o s-o mai vezi prea mult pe Gudrun, în orice Mii E ca o pasăre migratoare, o să plece într-o săptămână sau două, zise Birkin.

L— Unde o să se ducă?

■— La Londra, Paris, Roma — Dumnezeu ştie. Mă aştept din plritea ei să

o pornească spre Damasc sau San Francisco; e o pasăre a paradisului. Naiba ştie ce-o căuta în Beldover. E o ( irsoană contradictorie, ca un vis.

■ Gerald medită câteva momente.

f ■— Cum de o cunoşti aşa de bine? întrebă el.

[«— Am cunoscut-o la Londra, răspunse acesta, în cercul lui AI|(ernon Strânge. Ii ştie pe Mussette, pe Libidnikov şi pe ceilalţi ■ chiar dacă nu personal. N-a făcut niciodată parte din acel grup — e mai convenţională, cumva. O cunosc de doi ani, aşa pfed.

•■— Mai are şi alte surse de venit în afară de şcoală? întrebă £ jerald.

— Da — dar nu în mod constant. îşi vinde lucrările. Are o oarecare reclame 16 .

P — Cu cât le vinde?

P ■— O guinee, zece guinee, r — Şi sunt bine făcute? Ce reprezintă?

— Cred că uneori îi ies extraordinar de bine. Cele două codobaturi din budoarul Hermionei sunt opera ei —- le-ai văzuţi — sunt sculptate în lemn şi pietate.

— Credeam că sunt tot nişte sculpturi primitive. •

— Nu, sunt opera ei. Asta reprezintă — animale şi păsării câteodată

omuleţi ciudaţi în haine obişnuite, şi sunt într-adevătl minunate când sunt gata. Au un oarecare aspect comic care e de-a dreptul inconştient şi subtil. ; flM ■ ; i E posibil să devină o artistă cunoscută, cândva? medităj Gerald.

— S-ar putea. Dar nu cred. O să renunţe la artă dacă apare altceva care să

o captiveze. Faptul că e o persoană contradictoriei o împiedică să ia arta în serios gpg nu trebuie să fie prea serioasă, căci altfel simte că ar trebui să

renunţe, la ea însăşi şi asta niţio s-o facă niciodată — întotdeauna se pune la adăpost. Asja< nu-mi place la genul acesta de oameni. Apropo, cum au decurs lucrurile cu Mussette, după ce-am plecat? Nu ştiu nimic.

Ah, destul de neplăcut. -Halliday a început să facă nazuii şi abia m-am putut abţine să nu-i sar la gât, aga cum ar fi făcut oricine.

Birkin tăcu.

— Bineînţeles, spuse el, Julius e cam nebun. Pe de o parte,! e un maniac religios, şi pe de altare fascinat de obscenităţi. Acum; e un servitor umil, care-i spală picioarele lui Iisus, alteori face^ schiţe obscene cu Iisus —