repede.
Gerald se uită priţjâaţ^şrăi Era o cameră de .iiiobişnuită, tip|C; londoneză, pentru un - apartament cu siguranţă închiriat cui mobilă cu tot, destul de banal şi de urât. Dar se aflau acoloj câteva .statui sculptate. în lemn, din Africa de. Vest, ciudate şi tulburătoare. Negrii .sculptaţi arătau aproape ca un foetus, Unaj din ele reprezenta o femeie dezbrăcată' aşezată într-o poziţiei ciudată, chinuită, cu un abdomen reliefat. Tânărul rus le explicăj faptul că ea stătea să. nască şi strângea în mâini capetele unea chingi care îi atârna de gât, astfel încât să poată suporta durerşaj şi .să nască uşor. Chipul ciudat, transfigurat şi primitiv ia! femejiîlj readuse aminte lui Gerald de un foetus; era, de alţfel, minunat, dând impreşfe unei senzaţii'fizice violente, dincolo de limicae; înţelegerii logice, i ^ Nu-i aşa. că şyint cam obscene?
întrebă el dezaprobatori*
— Nu ştiu, îngână celălalt repede. Nu am găsit niciodată]
definiţia obscenului. Cred că sunt foarte reuşite. Gerald se întoarse cu spatele. Mai erau câţev^ tablouri în încăpere,: ma* era şi un pian mare.
Aceste lucruri, împreună cu nişte piese de mobilier tipice pentru talele din Londra, dar de o calitate mai bună, completau Interiorul.
1 Mussette îşi scosese haina şi pălăria şi se aşezase pe sofa. Era ijlar că se simţea ca la ea acasă în acel apartament, dar cumva stingherită, abandonată.
Nu prea ştia unde să se alipească. Pe moment făcuse alianţă cu Gerald, dar nu ştia cât de mult ar fi fosl de acord ceilalţi bărbaţi cu asta. Se întreba cum va face faţă situaţiei. Era hotărâtă să nu abandoneze această experienţă.
Acum, în ceasul al unsprezecelea, n-avea de gând să lase pe nimeni să-i stea în cale. Se îmbujorase de parcă era gata să ! Uimească la luptă, iar în privirea ei se reflecta ceva inevitabil.
I Omul veni cu ceaiul şi cu o sticlă de Ktimmel. Aşeză tava pe § masă
micuţă din faţa canapelei, f — Mussette, spuse Halliday, toarnă ceaiul, r Ea nu se mişcă. j— Vrei să torni ceaiul? repetă Halliday, nervos şi bănuitor.
I — Dacă m-am întors aici, nu înseamnă că totul e ca înainte, ilse ea. Am venit doar pentru că ceilalţi au vrut să vin şi eu, nu am venit de dragul tău.
[ — Draga mea Mussette, ştii că faci aşa cum vrei tu. Nu vreau ii faci nimic altceva decât să te foloseşti de acest apartament după bunul tău plac — ştii asta, ţi-am mai spus de atâtea ori. ' Ea nu răspunse, dar se întinse în tăcere şi cu reţinere să ia ceainicul. Stăteau cu toţii şi beau ceai. Gerald simţea atât de puternic legătura magnetică dintre el şi ea, aşa cum stătea acolo tăcută şi retrasă, încât simţi cum îl tulbură o nouă serie de probleme. Tăcerea şi nemişcarea ei îl lăsau perplex. Oare cum avea să vină spre ea? Şi totuşi acest lucru i se părea inevitabil. Se lăsă complet în voia fluxului care-i unea.
Perplexitatea lui era doar superficială, acum se ivise o nouă situaţie, cea veche fusese depăşită; aici
fiecare făcea ce voia, indiferent de situaţie. jfcmtfi îndrăgostite 95
[ Birkin se ridică în picioare. Era aproape ora unu. de mişcarea futuristă, vezi Scrisori, ii, p.180, şi paragrafele finale din capitolul şapte al lucrării sale Study of Thomas Hardy.
— Mă
sun mâine ditnincaţă acasă — sau şsS> suni tu |§|&M
— Bine, spuse Gerald, iar Birkin ieji
Atunci- cândj dispăru din. vedere,. Halliday i se adresă lui Gerald pe un ton. rugător:
— Ascultă, nu vrei să rămâi aici — o, te rog!
— Nu poţi să găzduieşt'i pe, toată lumea, spuse Gerald.
— Ba da, şi. încă foarte bine mai sunt trei paturi în afa*ă de al meu —• te rog să rămâi, vrei’ Totul e aproape pregătit tot timpul mai e cinevş,.pe aicjl
— întotdeauna găzduiesc pe câ,tq cineva —• îmi place să fie casa plină.
— Dar nu sunt decât două camere, spuse Mussette, pe un ton
— Ştiu că nu sunt decât două camere, spuse Halliday în stilul lui ciudat:, strident ;dg a vorbi. Dar ce mai contează.7 Zâmbea cam prosteşte şi vorbea plin de entuziasm, cu oi hotărâre insistentă.
— Julius şi cu mine 0|| împărţim o.cameră, spuse rusul pe
uni ton discret şi articulând cuvintele grijuliu. Halliday şi cu
el erau prieteni de când fuseseră împreună la Eton.
^ foarte simplu, spuse Gerald, ridicându-şi şi trăgându-ş|j braţele înapoi, întinzându-se.
După. care se,duse din nou să se uite la unul dintre tablouri;! Simţea un flux electric care-i străbatea membrele, iar spatele îi era încordat ca al unui tigru, cuprins de o văpaie care-i mocneai în sufleţ. Se simţea foarte mândru.
Mussette se, ridică. J| aruncă o pttyirş de gheaţă lui HallidayJ
o privire îngheţată şi letală care-i adu|6 diţi nouape chirai tânărului'
prostesc ,şi plin de ||cântai:e< ^poi ieşi dffl cameră, adresaiidu-le tuturor un „noapte bună*’ plin de răceală, i
Urma o scurtă pauza; auziră o uşă închizându-se, apoi Maxiri^ spuse, cu vocea sa delicată:
— E în regulă.
... Se uită cu Subînţeles la Gerald şi spuse
din nou, dând uşor diffl cap: I — E-n
regulă. Te-ai aranjat.
I Gerald se uită la chipul lui neted, bronzat şi atrăgător, la ochii lui ciudaţi^
