acţiune şi contraacţiune iar întrej astea două nu există nimic. E de-a dreptul nebun. Pe de o part,e,i vrea o floare neprihănită, o altă fată, cu chip de copil, iar pe de alta, trebuie ca Mussette să fie a lui, doar ca să-şi păteze reputaţia cu ea.

16Reputaţie (fr.)

— Asta nu mai înţeleg, spuse Gerald. O iubeşte pe Mussette sau nu?

— Nici da, nici nu. Ea este pentru el târfa, o adevărată târfa adulteră. Iar el tânjeşte să se terfelească în noroiul ei. Apoi sj scoală şi o cheamă pe floarea neprihănită, pe fata cu chip da copil, aşa că se distrează pe cinste. E vechea poveste — acţiunea şi 124 D.H. LawrenM contraacţiune, fără să mai existe nimic între ele.

— Nu ştiu, spuse Gerald după o pauză, dacă asta o deranjează pe Mussette chiar aşa de mult. Mie mi se pare că-i cam vulgară.

■— Dar am crezut că-ţi place, exclamă Birkin. Mie mi-a plăcut înt otdeauna.

Eu, personal, n-am avut niciodată de-a face cu ea.

i — Mi-a plăcut câteva zile, e adevărat, zise Gerald. Dar o săptămână

petrecută cu ea m-ar fi dat peste cap. Pielea acestui gen de femei are un miros specific, aşa încât într-un final te ecftrbeşti peste poate — chiar dacă

la început îţi place. r •— Ştiu, spuse Birkin, apoi adăugă oarecum impacientat: Hai, lu culcare, Gerald. Dumnezeu ştie cât o fi ceasul.

I

Gerald se uită la ceas şi în cele din urmă se sculă de pe pat şi ■le duse la el în cameră. Dar se întoarse înapoi, doar în cămaşă. I — Mai e ceva, spuse el, aşezându-se din nou pe pat. Totul s-a ifârşit furtunos şi n-am avut timp să-i dau nimic, r — Bani? zise Birkin. O să facă rost de la Halliday sau de la vreo cunoştinţă.

I— Dar atunci, spuse Gerald, mai bine îi dau cât i se cuvine şi închei socotelile.

P' — Nu-i pasă.

[ — Nu, poate că nu — dar când simţi că nu ţi-ai încheiat socotelile, e de preferat să termini odată cu asta.

I — Tu aşa ai face? întrebă Birkin, uitându-se la picioarele albe ale lui Gerald, în timp ce acesta şedea pe marginea patului în cămaşă.

Avea picioare cu o piele albă, fine, musculoase şi puternice. Totuşi pe Birkin îl impresionau cu un soi de patos, de gingăşie, de parcă ar fi fost ca ale unui copil.

—Cred că aş prefera să-mi închei socotelile, spuse Gerald, repetând distant.

— Nu contează dacă le închei sau nu, zise Birkin.

— Tot timpul spui că nu contează, spuse Gerald, uşor nedumerit,

privind în jos chipul celuilalt bărbat, plin de afecţiune. — Păi, nici nu contează, spuse Birkin. — Totuşi e o fată cumsecade, zău aşa.

— Dă-i Cezarei ce-i a Cezarei,17 spuse Birkin, întorcându-sd pe-o parte. I se părea că Gerald vorbea aşa, de dragul de a vorbii Hai, du-te, mă plictiseşti

— e prea târziu, zise el.

17Referire la M atei, 22:21.

Aş vrea să-mi spui ceva care chiar este important, spuse Gerald, privind în jos tot'timpul la chipul celuilalt bărbatJ aşteptând un răspuns.

Dar Birkin se întoarse cu faţa la perete.

«—• Ei, bine, atunci, dormi, spuse Gerald şi-şi puse mâna afectuos pe umărul celuilalt şi plecă.

Dimineaţă, când Gerald se trezi şi-l auzi pe Birkin umblând prin cameră, îi strigă;

. — Tot mai cred că ar trebui să-i dau lui Mussette zece lire.»

— Of, Doamne! exclamă Birkin, nu mai fi aşa de prozaici încheie socotelile în sufletul tău, dacă ţii neapărat. Dar acolo n-ai cum să le închei.

— De unde ştii că n-am cum?

— Pentru că te cunosc, veni răspunsul laconic.

Gerald medita preţ de câteva momente.

—Mie mi se pare că cel mai potrivit lucru cu aceste Mussette este să le plăteşti, vezi tu.

— Iar pe amante să le păstrezi, şi în ceea ce le priveşte pel neveste, să

trăieşti sub acelaşi acoperiş cu ele. Integer vitae scelerisque purus 18 ! spuse Birkin.

— Nu-i nevoie să fii mojic, spuse Gerald.

—Mă plictiseşti. Nu mă interesează păcatele mici pe care le-ai săvârşit.

—Iar mie nu-mi pasă dacă te interesează sau nu — pe mine. mă

interesează.

Dimineaţa fu din nou însorită. Slujnica intrase, adusese apa şi trăsese perdelele. Birkin, cocoţat în vârful patului, privea leneş şi12.6 D.H. LauirenM

bucuros parcul, atât de înverzit şi de pustiu, de romantic, parcă desprins din trecut. Se gândea cât de minunate, de sigure, conturate şi definitive erau toate lucrurile din trecut —j minunatul trecut cu înfăptuirile sale — casa aceasta, aşa de liniştită şi aurie şi parcul cufundat într-un somn liniştit de Secole. |l totuşi, cât de înşelătoare şi iluzorie era această frumuseţe a lunurilor statice — ce închisoare oribilă, inertă era domeniul iţiti Breadalby, iar liniştea aceasta, cu adevărat restrictivă. Şi ||ptuşi, mai bună decât lupta îngrozitoare şi înverşunată din (ifitzent. Dacă am putea să creăm viitorul după dorinţa inimii — inimă care tânjeşte după adevărul pur, după o viaţă

trăită demn, [ IHI’O nu se abate de la adevărurile simple.

L— Nu înţeleg ce-ar trebui să mă intereseze pe lumea asta, ilspunse Gerald din camera cealaltă. Nici femei ca Mussette, ului minele, nici altceva.

18 Stil de viaţă ireproşabil şi reputaţie nepătată (lat.), Horaţiu, Ode. 186 Un salvator al femeii (lat.).

I— N-ai decât să fii intereseat de ce vrei tu, Gerald. Doar că

im mă interesează şi pe mine, adăugă Birkin. , I — Atunci ce-mi mai rămâne de făcut? interveni Gerald.

|-— Ce vrei. Mie ce altceva îmi rămâne de făcut? k In tăcerea care se lăsase, Birkin îl simţi pe Gerald meditând Biupra acestui fapt.

| — Să fiu al naibii dacă ştiu, veni răspunsul jovial.

B:— Vezi tu, spuse Birkin, o parte din tine şi-o doreşte pe Mussette şi nimic altceva decât pe ea, o altă parte din tine îşi doreşte minele, afacerile şi nimic altceva decât afacerile — căci Alta eşti tu, împărţit în bucăţele.