9 Războiul sud-african (1899-1902), cunoscut şi ca Războiul Anglo-Bur.
lui» Avea ochi frumoşi, misterioşi, larg deschişi, sclipitori, care-1 Ipdin doar pe el. Păreau acoperiţi de o peliculă care se impunea, o oarecare tristeţe ce plutea ca uleiul deasupra li»?!. Nu purta pălărie din cauza căldurii din cafenea. Bluza ei iflign iţi simplă era strânsă cu un şnur în jurul gâtului. Era făcută Ufit crâpe-de-chine galben, bogat, căzând uşor şi învăluind-o de )g gâtul tânăr până în jurul încheieturilor delicate ale mâinii, nren o înfăţişare simplă, desăvârşită şi era de-a dreptul frumoasă
* (ai urită liniilor armonioase ale trupului ei, părului ei moale şi | Rigi u care îi cădea bogat şi egal de ambele părţi ale capului, trasaturilor regulate, delicate şi calde, aproape ca ale unei femei iglptene prin uşoara plenitudine a liniilor, gâtului ei subţire şi bluzei simple, viu colorate, care-i acoperea umerii zvelţi. Era ' fbiitte calmă, aproape nu-şi trăda prezenţa, aşa cum şedea acolo, db fantă şi atentă.
■ Gerald se simţea extrem de atras de ea. I se părea că exercită p putere teribilă asupra ei, dar care-1 umplea de satisfacţie, de o bucurie instinctivă
foarte apropiată de cruzime. Căci ea era o victimă. Simţea că ea se află sub influenţa lui, iar el era aşa de generos. Parcă-i trecea un curent electric prin braţe şi picioare, plftcut şi extrem de puternic. Ar fi putut să o nimicească pe dr antregul din cauza forţei cu care-şi elibera sentimentele. Dar (H stătea în expectativă, supusă.
I Câtva timp au discutat banalităţi.
Deodată Birkin spuse: V-— Uite-1
pe Julius!
I Şi se ridică în picioare pe jumătate, făcând un semn spre noul-venit. Fata, cu o mişcare curioasă,5 aproape răutăcioasă, privi pe deasupra umărului ei fără să-şi mişte trupul. Gerald privea părul ei negru, moale, care se clătina deasupra urechilor.
0
simţea uitându-se cu atenţie la omul care se apropia, aşa că se uită şi el. Văzu un tânăr palid, viguros, cu păr blond cam lung şi des, care-i atârna de sub pălăria neagră, mergând stânjenit prin încăpere, cu chipul luminat de un zâmbet naiv şi cald, dar în HCelaşi timp insipid. Se apropie de Birkin, grăbindu-se să-l salute.
1
Abia când veni aproape o observă pe fată. Se înclină, deveni palid şi spuse pe un ton înalt, ascuţit, ca un guiţat: BffMH îndrăgostite 85
-f*&rz
Mussette, ce faci tu aici?
Toţi oamenii din cafenea îşi ridicară privirea, aşa cum fad animalele când aud un strigăt. Halliday 10? stătea nemişcat, cu uni zâmbet aproape imbecil 10 ^ -Inspirat după compoziţorutPjtiflip Arnold Hjşşeltine (1894-1 j?3fljy al cărui pseudonim era „Peter Warlock” . Recunoscut pentru aranjai iftentele sale musicale, Heseltine şi-a construit reputaţia şi ca având ua apetit; pentru bâutută şi femei. Reapare câ*
luminându-i uşor chipul. Fata şei mulţumea să-l privească fix, aruncându-i o căutătură îngheţata în care se oglindea un noian de experienţe teribile şi o oarecare! neputinţă. Era dominată de el.
—De ce te-ai întors? repetă Halliday, pe aceeaşi voce înalţii isterică. Ţi-am spus să nu tc întorci.
Fata nu răspunse, doar se mulţumi să-i arunce o privire fixăj dyră, de gheaţă, în timp ce el stătea sprijinit, plin de sfială, dd masa alăturată, de parcă voia să ,se apere.
3—Ştii bine că voiai, să ,se întoarcă — vino şi stai jos, i sia adresă Birkin.
s—«! Nu, nu voiam să se întoarcă şi i-am şi spus să nu sa întoarcă. De ce te-ai întors, Mussette?:
In nici un caz din cauza ta, zise ea pe un ton dur plin da resentimente.
— Atunci de ce tc-ai mai întors, Ia urma urmei? striga I lalliday, cu vocea ridicată ca un fel de guiţat. — E liberă să
vină când vreâ, spuse Birkin. Ai te gând să tea aşezi sau nu?
—Nu, n-am de gând să stau la aceeaşi masă cu Mussette! strigă Halliday. •
—N-am să-ţi fac nimic, nu-ţi fie teamă, îi spuse ea* foarte! tăios, dar totuşi cu un aer protector în voCe.
Halliday veni şi se aşeză la masă, ducându-şi mâna la inimă şi: strigând: \, personajul Colemâri îtt Antic Hay (1923) de Aldous Huxley (1894-1963). Lawrence l-a întâlnilj pritaâ oară în iama anului 1915-1916 şi l-a găzduit în Cornwall la putui anului 1916.
—Ah, ce mai lovitură! Mussette, să nu mai faci aşa ceva I vreodată! De ce te-ai întors?
— Ţi-am mai spus că nu din cauza ta, repetă ea.
— Ai mai spus asta o dată, strigă el pe o voce ascuţită.
1 Ea se întoarse cu totul spre Gerald Crich, a cărui privire | itrălucea de un amuzament ascuns.
—Ţi-a fost vreodată fhuarte frică de sălbatici? întrebă cu vocea ei calmă, dogită şi copilăroasă.
I — Nu —- nu mi-a fost niciodată foarte frică. In general sunt Inofensivi —
conştiinţa lor nu s-a trezit la realitate, n-are cum ift ţi fie frică de ei. Ştii că
poţi să-i controlezi.
I — Chiar poţi? Nu sunt fhuarte fioroşi?
I — Nu chiar. De fapt, nu prea există multe lucruri fioroase. Nu există nici prea mulţi oameni sau animale care să fie Intr-adevăr periculoase.
— In afară de momentul în care sunt în cete, întrerupse Hirkin. m — Chiar nu există? spuse ea. Ah, credeam că sălbaticii sunt uşa de periculoşi, ţi-ar lua viaţa înainte să ai ocazia să priveşti în Jur. ■ —Aşa credeai? râse el.
Sălbaticii ăştia sunt supraestimaţi. Sunt ca toţi oamenii de rând, nu mai sunt interesanţi după ce fsici cunoştinţă cu ei prima dată.
■ — O, atunci nu e un lucru prea vitejesc dacă eşti explorator? I —
