ii o sursă de energie de temut. Dar vocea ei răsuna blajin şi nonşalant în timp ce vorbea fără să le acorde prea multă atenţie lui Birkin şi lui Maxim. Intre ea şi Gerald se aşternuse această linişte şi o înţelegere obscură şi magnetică.

Apoi îi găsi mâna şi i-n strânse cu putere în mâna ei mică. Era un gest atât de ascuns dur totuşi aşa de relevant, încât un şuvoi de senzaţii îi străbătu venele, îi urcă până în creştet şi-l făcu să simtă că-şi pierde controlul. Vocea ei încă mai răsuna precum un clopoţel, învăluită de un ton ironic. Şi în timp ce-şi clătina capul şi părul ri bogat şi frumos îi mătură faţa, el simţi cum nervii îi sunt puprinşi de o vâlvătaie, ca şi cum s-ar fi descărcat un val de electricitate. Dar marele centru al forţei sale se afla în acelaşi loc, lt baza şirei spinării, fapt cu care se mândrea teribil.

L Ajunseră la o clădire mare, urcară într-un lift şi curând un servitor hindus le deschise uşa. Gerald îl privi surprins, intrebându-se dacă era un

„gentleman”, unul dintre acei hinduşi cure provin poate de Ia Oxford. Dar nu, era servitorul.

■ — Fă ceai, Hasan, spuse

Halliday. li — E vreo cameră

liberă pentru mine? zise

Birkin.

| La ambele întrebări omul rânji şi îngână ceva.

■ Gerald avea îndoieli în privinţa lui, căci, fiind înalt, zvelt şi rezervat, arăta ca un gentleman. t — Cine e servitorul tău? îl întrebă pe Halliday. Pare deosebit. I. — A, da — asta pentru că e îmbrăcat cu hainele altcuiva. E tum vrei tu, numai deosebit nu. L-am găsit pe stradă, flămând. Aşa că l-am adăpostit aici şi cineva i-a dat haine. E oricum, numai ceea ce pare nu —

singurul avantaj este că nu vorbeşte engleza şi nici nu o înţelege, aşa că n-avem de ce să ne facem

«riji-

L— E foarte murdar, spuse tânărul rus, repezit şi şoptit.

In acel moment omul apăru în pragul uşii. f — Ce este? spuse Halliday.

Omul rânji şi murmură: ji — Vrea să vorbeşte cu stăpânul.

Gerald urmărea scena curios. Individul din pragul uşii era chipeş, bine proporţionat, cu o înfăţişare calmă, elegantă,

aristocratică. Totuşi era .pe jumătate sălbatic şi rânjea prosteşte.! Halliday ieşi pe.îcoridor ca s,ă vorbească cu el.

— Ce-i? se auzi vocea lui. Ce-i? Ce zici? Mai zi o dată. Gejjfl Vrei bani?.

Mai vrei bani? Dac pentru ce-ţi trebuie bani? . Se auzii zgomotul confuz al omului care vorbea; apoi Halliday apăru înl cameră, zâmbind la fel de prosteşte şi spunând: Zice că yrea banij că să cumpere lenjerie intimă.

Poate.cineva să-mi împrumute: un şiling? A, mulţumesc,.un şiling e suficient ca să-şi cumperc toată j lenjejia intimă de care are nevoie. Luă banii de la Gerald şi ieşi din nou ! în hol» de unde-1 auziră spunând: Să nu-mi mai cerii bani, ţi-am dat trei?|ilin;gi şi jumătate iqrţ Iţi ajung. Adu eeaiuU

repede.

Gerald se uită priţjâaţ^şrăi Era o cameră de .iiiobişnuită, tip|C; londoneză, pentru un - apartament cu siguranţă închiriat cui mobilă cu tot, destul de banal şi de urât. Dar se aflau acoloj câteva .statui sculptate. în lemn, din Africa de. Vest, ciudate şi tulburătoare. Negrii .sculptaţi arătau aproape ca un foetus, Unaj din ele reprezenta o femeie dezbrăcată' aşezată într-o poziţiei ciudată, chinuită, cu un abdomen reliefat. Tânărul rus le explicăj faptul că ea stătea să. nască şi strângea în mâini capetele unea chingi care îi atârna de gât, astfel încât să poată suporta durerşaj şi .să nască uşor. Chipul ciudat, transfigurat şi primitiv ia! femejiîlj readuse aminte lui Gerald de un foetus; era, de alţfel, minunat, dând impreşfe unei senzaţii'fizice violente, dincolo de limicae; înţelegerii logice, i ^ Nu-i aşa. că şyint cam obscene?

întrebă el dezaprobatori*

— Nu ştiu, îngână celălalt repede. Nu am găsit niciodată]

definiţia obscenului. Cred că sunt foarte reuşite. Gerald se întoarse cu spatele. Mai erau câţev^ tablouri în încăpere,: ma* era şi un pian mare.

Aceste lucruri, împreună cu nişte piese de mobilier tipice pentru talele din Londra, dar de o calitate mai bună, completau Interiorul.

1 Mussette îşi scosese haina şi pălăria şi se aşezase pe sofa. Era ijlar că se simţea ca la ea acasă în acel apartament, dar cumva stingherită, abandonată.

Nu prea ştia unde să se alipească. Pe moment făcuse alianţă cu Gerald, dar nu ştia cât de mult ar fi fosl de acord ceilalţi bărbaţi cu asta. Se întreba cum va face faţă situaţiei. Era hotărâtă să nu abandoneze această experienţă.

Acum, în ceasul al unsprezecelea, n-avea de gând să lase pe nimeni să-i stea în cale. Se îmbujorase de parcă era gata să ! Uimească la luptă, iar în privirea ei se reflecta ceva inevitabil.

I Omul veni cu ceaiul şi cu o sticlă de Ktimmel. Aşeză tava pe § masă

micuţă din faţa canapelei, f — Mussette, spuse Halliday, toarnă ceaiul, r Ea nu se mişcă. j— Vrei să torni ceaiul? repetă Halliday, nervos şi bănuitor.

I — Dacă m-am întors aici, nu înseamnă că totul e ca înainte, ilse ea. Am venit doar pentru că ceilalţi au vrut să vin şi eu, nu am venit de dragul tău.

[ — Draga mea Mussette, ştii că faci aşa cum vrei tu. Nu vreau ii faci nimic altceva decât să te foloseşti de acest apartament după bunul tău plac — ştii asta, ţi-am mai spus de atâtea ori. ' Ea nu răspunse, dar se întinse în tăcere şi cu reţinere să ia ceainicul. Stăteau cu toţii şi beau ceai. Gerald simţea atât de puternic legătura magnetică dintre el şi ea, aşa cum stătea acolo tăcută şi retrasă, încât simţi cum îl tulbură o nouă serie de probleme. Tăcerea şi nemişcarea ei îl lăsau perplex. Oare cum avea să vină spre ea? Şi totuşi acest lucru i se părea inevitabil. Se lăsă complet în voia fluxului care-i unea.

Perplexitatea lui era doar superficială, acum se ivise o nouă situaţie, cea veche fusese depăşită; aici

fiecare făcea ce voia, indiferent de situaţie. jfcmtfi îndrăgostite 95

[ Birkin se ridică în picioare. Era aproape ora unu. de mişcarea futuristă, vezi Scrisori, ii, p.180, şi paragrafele finale din capitolul şapte al lucrării sale Study of Thomas Hardy.

— Mă

sun mâine ditnincaţă acasă — sau şsS> suni tu |§|&M

— Bine, spuse Gerald, iar Birkin ieji

Atunci- cândj dispăru din. vedere,. Halliday i se adresă lui Gerald pe un ton. rugător:

— Ascultă, nu vrei să rămâi aici — o, te rog!

— Nu poţi să găzduieşt'i pe, toată lumea, spuse Gerald.

— Ba da, şi. încă foarte bine mai sunt trei paturi în afa*ă de al meu —• te rog să rămâi, vrei’ Totul e aproape pregătit tot timpul mai e cinevş,.pe aicjl

— întotdeauna găzduiesc pe câ,tq cineva —• îmi place să fie casa plină.

— Dar nu sunt decât două camere, spuse Mussette, pe un ton

— Ştiu că nu sunt decât două camere, spuse Halliday în stilul lui ciudat:, strident ;dg a vorbi. Dar ce mai contează.7 Zâmbea cam prosteşte şi vorbea plin de entuziasm, cu oi hotărâre insistentă.

— Julius şi cu mine 0|| împărţim o.cameră, spuse rusul pe

uni ton discret şi articulând cuvintele grijuliu. Halliday şi cu

el erau prieteni de când fuseseră împreună la Eton.

^ foarte simplu, spuse Gerald, ridicându-şi şi trăgându-ş|j braţele înapoi, întinzându-se.