1 Ea se întoarse cu totul spre Gerald Crich, a cărui privire | itrălucea de un amuzament ascuns.

—Ţi-a fost vreodată fhuarte frică de sălbatici? întrebă cu vocea ei calmă, dogită şi copilăroasă.

I — Nu —- nu mi-a fost niciodată foarte frică. In general sunt Inofensivi —

conştiinţa lor nu s-a trezit la realitate, n-are cum ift ţi fie frică de ei. Ştii că

poţi să-i controlezi.

I — Chiar poţi? Nu sunt fhuarte fioroşi?

I — Nu chiar. De fapt, nu prea există multe lucruri fioroase. Nu există nici prea mulţi oameni sau animale care să fie Intr-adevăr periculoase.

— In afară de momentul în care sunt în cete, întrerupse Hirkin. m — Chiar nu există? spuse ea. Ah, credeam că sălbaticii sunt uşa de periculoşi, ţi-ar lua viaţa înainte să ai ocazia să priveşti în Jur. ■ —Aşa credeai? râse el.

Sălbaticii ăştia sunt supraestimaţi. Sunt ca toţi oamenii de rând, nu mai sunt interesanţi după ce fsici cunoştinţă cu ei prima dată.

■ — O, atunci nu e un lucru prea vitejesc dacă eşti explorator? I —

Nu, e mai mult o viaţă dură decât primejdioasă. k: — A, şi nu ţi-a fost niciodată teamă?

■ — Până acum? Nu ştiu. Da, mi-e teamă de anumite lucruri k- să fiu închis, încuiat undeva — sau să fiu legat fedeleş. Mi-e teamă să fiu legat de mâini şi de picioare.

► Ea se uita îndelung la el cu ochii ei negri, stăruitori, care-1 incitau întratât de profund, dar care făceau ca eul său raţional lă fie extrem de calm.

Era într-adevăr un deliciu să simtă cum fata îi sondează propriile lui revelaţii, care proveneau din străfundurile Ştnnei îndrăgostite 86 întunecate ale fiinţei sale. Era dornică să ştie şi părea să răzbată cu privirea ei întunecată

până în adâncul mfletului lui. El simţea că fata era atrasă de el şi că aşa fusese

scris, ca ea să-l întâlnească, să-l vadă şi să-l cunoască. Acest fapt îi stârnea o exaltare curioasă. De asemenea, el simţea că ea trebuia să se lase cu totul în voia mâinilor lui şi să i se supunăJ Era atât de ascultătoare, precum o sclavă, aşa cum îl urmărea şi-l sorbea din priviri. Nu era interesată de ceea ce spunea el, era atrasă de revelarea lui de sine, de el, voia să-i desluşească]

misterul, să-i cunoască experienţele lui ca bărbat.

Chipul lui Gerald strălucea de un zâmbet ciudat, luminos şi incitant, dar totuşi inconştient. Şedea cu mâinile pe masă,, mâinile lui arse de soare, cam sinistre, ca nişte labe, dar totuşi frumoase şi atrăgătoare, îndreptate către ea, iar mâinile lui o fascinau. Era conştientă de acest fapt şi-şi contempla proprişl fascinaţie.

Veniseră şi alţi bărbaţi la masă ca să discute cu Birkin şi cu Halliday.

Gerald i se adresă lui Mussette, încet, ca să audă numai ea:

— De unde te-ai întors?

— De la ţară, răspunse Mussette, încet dar totuşi cu o voce destul de clară.

Părea posomorâtă. Se tot uita la Halliday, după care ochii ei se întunecară.

Tânărul robust, cu păr bălai, o ignora complet; chiar se temea de ea. Câteva momente nici nu-1 băgă în seamă; pe Gerald, căci el încă nu o cucerise.

— Şi ce-are a face Halliday cu asta? întrebă el, tot pe un ton slab.

Ea nu răspunse câteva secunde, după care spuse fără nici un chef:

— M-a făcut să trăiesc cu el, iar acum vrea să se descotorosească de mine.

Dar nici nu vrea să mă lase să plec cu| altul. Vrea să locuiesc incognito la ţară. Apoi zice că-1 terorizez şi că nu poate să scape de mine.

— E un om care nu ştie ce vrea, zise Gerald.

— Nici n-are cum să ştie, pentru că mintea îi lipseşte cu desăvârşire, spuse ea. Aşteaptă ca altul să-i spună ce să facă. Niciodată nu face vreun lucru de unul singur — pentru că nu ştie ce vrea. E pur şi simpluca un copil.

■ Gerald îl privi pe Halliday preţ de câteva momente, analizând llhipul cu trăsături blânde, dar cam degenerate al tânărului, f

Chiar blândeţea trăsăturilor sale era

ceva atrăgător; avea o fire blândă, caldă,

dar vicioasă, de care te puteai bucura

mulţumit.

It»— Dar el n-are nici o influenţă asupra ta, nu? întrebă Gerald. | — Vezi tu, m-a făcut să trăiesc cu el, deşi nu-mi doream asta, fflspunse ea. A venit şi a început să plângă cu lacrimi amare, nu trudeam că cineva poate să

plângă atât, şi să-mi spună că nu I io a te să suporte ideea să nu mă întorc la el. Şi n-a vrut să plece, HI fi rămas acolo pe veci. M-a făcut să mă întorc la el. Şi de al unei mereu se comportă în stilul acesta. Acum o să am un copil

|l el vrea să-mi dea o sută de lire şi să mă trimită la ţară ca să nu înă mai audă sau să mă mai vadă vreodată. Dar n-am de gând să fac asta, după...

I Chipul lui Gerald căpătă o expresie ciudată.

— O să ai un copil? întrebă el plin de îndoială.

L Când o priveai, părea un fapt imposibil, căci era aşa de tânără şi ideea de maternitate nu se potrivea cu personalitatea ei.

B Ii aruncă o privire directă, misterioasă şi neîmblânzită, iar t ichii ei negri, mijiţi, îl priveau pe furiş, de parcă ar fi recunoscut râul. O flacără îi inundă

pe furiş inima lui Gerald.

B — Da, spuse ea. Nu-i aşa că-i groaznic?

Nu vrei să-l ai? întrebă el.

■ — Nu, răspunse ea accentuând cuvântul.

1 — Dar, zise el, de cât timp ştii?

■ — De zece săptămâni, spuse ea.

K In tot acest răstimp ea continuă să-l privească direct cu ochii rl negri, mijiţi, într-un fel misterios. El rămase tăcut, meditând.

Apoi, schimbându-şi tonul vocii şi devenind rece, întrebă plin de amabilitate: