nimic mai mult decât un joc obositor pentru nişte oameni încrezuţi.
Zâmbetul acela abia perceptibil începu să dispară de pe chipul
lui Gerald şi spuse, privindu-1 rece pe Birkin: — Deci chiar eşti de părere că lucrurile stau prost?
— Cu siguranţă.
Zâmbetul îi reapăru pe chip.
— In ce sens?
— Ia-o cum vrei, zise Birkin. Suntem nişte mincinoşi notorii. Nu ne gândim decât cum să ne minţim singuri. Idealul nostru este o lume perfectă, curată, cinstită şi îndestulătoare. Aşadar, acoperim pământul de murdării, căci viaţa înseamnă muncă josnică, precum insectele care scurmă în noroi, aşa încât minerul să poată avea un pianoforte în salonaşul său mizer, iar tu să poţi avea un majordom şi o maşină în casa făcută după ultima modă, şi întreaga naţiune să se distreze la Ritz sau la Empire5, la Gaby Deslys165 sau citind ziarele de duminică. E îngrozitor.
I Gerald făcu o mică pauză ca să îşi revină după această tiradă. I — Ai putea fi de acord să trăim fără o locuinţă — şi să ne întoarcem în sânul naturii?
întrebă el.
— N-aş fi de acord cu absolut nimic. Oamenii nu fac decât ceea ce vor şi ceea ce sunt în stare. Dac-ar fi fost în stare de ceva mai bun, atunci ar fi cu totul altceva. r Gerald începu să mediteze din nou. Nu avea de gând să se lupere pe Birkin. r — Nu crezi că dacă minerul are un pianoforte, aşa cum îi zici tu, acesta ar putea simboliza ceva palpabil, o dorinţă pură de a Bgpira mai sus?
■ — Mai sus? strigă Birkin. Da. Să ajungă pe culmile înalte ale măreţiei. In ochii ortacilor din jur e o persoană măreaţă. (Consideră că părerea celorlalţi este propria lui reflexie, de parcă i-ar fi rătăcit în ceţurile din Brocken şi e cu câteva picioare mai înalt datorită pianului, iar asta îl mulţumeşte pe deplin.
5 Ritz şi Empire erau hoteluri de lux în Londra (încă menţinându- se şi astăzi), celebre şi pentru spectacolele de music-hall. 165 In momentul în care Femei îndrăgostite a fost publicat pentru prima oară la New York în noiembrie 1920, Marea Britanie nu putea să
se
El trăieşte de dragul acelei năluci din Brocken6 care este imaginea propriei lui personalităţi reflectată în părerea celor din jur. Şi tu faci la fel. Dacă eşti o persoană importantă pentru omenire, atunci eşti o persoană importantă
pentru tine însuţi. De aceea munceşti din greu la mine. Dacă poţi să scoţi cărbune ca să «siguri cinci mii de mese pe zi, eşti de cinci mii de ori mai important decât dacă ai găti doar pentru tine.
I — Cred că aşa e, râse Gerald.
I — Nu-ţi dai seama, spuse Birkin, că dacă-mi ajut semenul să mănânce înseamnă că mănânc tot eu? Eu mănânc, tu mănânci, cl mănâncă, noi mâncăm, voi mâncaţi, ei mănâncă — şi apoi ce mal urmează? De ce trebuie să declinăm toţi acelaşi verb? Pentru mine e suficient dacă folosesc persoana întâi, singular.
—Trebuie să te bazezi pe lucruri concrete, spuse Gerald,j al cărui replică
Birkin o trecu cu vederea.
—Şi trebuie să trăim pentru ceva anume, nu suntem doafj vite care pasc şi cu asta basta, spuse Gerald.
— Spune-mi, zise Birkin, pentru ce anume trăieşti?
Chipul lui Gerald căpătă o expresie confuză.
— Pentru ce trăiesc? repetă el. Cred că trăiesc ca să muncesc! ca să produc ceva, întrucât sunt 0 fiinţă utilă. In afară de aştai trăiesc pentru că Sunt o fiinţă vie.
, — Şi în ce constă munca ta? Să scoţi cât mai multe mii dej tone de cărbune din pământ în fiecare zi. Şi după ce am obţinui lucrurile de care avem nevoie: cărbune, mobilă acoperită cuj pluş, piane, tocăniţă de iepure, o atmosferă plăcută, burta plinaj şi o ascultăm pe tânăra domnişoară cântând la pian — după toate astea ce urmează? Ce urmează, după ce ai adunat toatd aceste lucruri materiale?;.;
Gerald şedea râzând de cuvintele şi de umorul ironic al celuilalt bărbat.
Dar şi el reflecta la asta.
-— încă nu am ajuns până acolo, răspunse el. Mulţi oameni încă mai aşteaptă să vâneze iepurele şi să aibă un foc bun la care să-l gătească-.
Aşadar, cât timp tu scoţi cărbune, eu trebuie. *să vânei iepurele? spuse Birkin, ironizându-1 pe Gerald.
— Ceva de genul acesta, zise Gerald.
Birkin îl privi cu atenţie. Descifra la Gerald o asprime care sej ascundea sub masca jovialităţii, chiar o răutate ciudată şl ascuţită, care transpărea dincolo de explicaţiile aparent- plauzibile despre etica productivităţii.
6 distreze la spectacolele dansatoarei şi artistei de music-hall Gaby Deslys (1884-1920) deoarece acesta murise cu opt luni înainte. ■ 21
Un fenomen ocazional de lumină care poate fi observat pe Muntele Brocken (cel mai înalt din lanţul Harz din Germania) sau pe orice alt munte înalt, care are ca rezultat umbra mărită a unei persoane mflectată pe un nor sau ceaţă.
— Gerald, zise el, nu prea-mi placi.
— Ştiu, zise Gerald. Dar de ce?
Birkin se gândi câteva minute, cu utt aer de nepătruns. 7(5
D.H:
LawrenM
— Aş vrea să ştiu dacă tu îţi dai seama că mă urăşti, spuse el în cele din urmă. Şi s-a întâmplat vreodată să mă deteşti în mod conştient — să mă
urăşti într-un fel mistic? Eu simt uneorj.j’ într-un fel bizar, că te urăsc cu tărie.
I Gerald fu destul de surpins, chiar puţin deconcertat. Nu prea §tia ce să
