■— Astea sunt, nu-i aşa? repetă Hermione, cerând confirmarea spuselor ei.
■—Da, zise Gudrun mecanic, fără să-i acorde prea mare atenţie.
■
— Lasă-mă să mă uit, spuse Gerald, întinzându-se să ia caietul. F Dar Hermione îl ignoră, căci el nu trebuia să-şi dea cu părerea înainte ca ea să fi terminat. Dar el, a cărui voinţă era la fitl de nestrămutată şi de insistentă ca şi a ei, se întinse până puse mâna pe caiet. Hermione fu zguduită
inconştient de un mic şoc; de un val de repulsie împotriva lui. Dădu drumul caietului înainte ca el să-l fi apucat bine, iar acesta se rostogoli peste marginea bărcii §i, de acolo, în apă.
I — Poftim! spuse Hermione cântat, cu un sunet ciudat de victorie răutăcioasă. îmi pare aşa de rău, îmi pare tare rău. Nu poţi să-l iei, Gerald?
p Aceste ultime cuvinte fură rostite pe un ton nerăbdător şi Ironic care-i înfierbântă sângele lui Gerald şi-l făcu să* o urască profund. Se întinse cât putu peste barcă şi atinse apa. Simţea că poziţia lui e ridicolă, aşa cum stătea cu spatele la ele,
—N-are nici o importanţă, se auzi vocea puternică şi răsunătoare a lui Gudrun.
Părea că-1 atinge, dar el se întinse şi mai mult şi barcajsd clătină tare.
Totuşi, Hermione rămase imperturbabilă. El Iul caietul din apă şi-l scoase şiroind.
— îmi pare extrem de rău — tare rău, repetă Hermione. Mi-e teamă că a fost numai greşeala mea.
— N-are nici o importanţă, zău aşa, vă asigur, n-are absolut nici cea mai mică importanţă, spuse Gudrun tare, cu emfază, cu chipul îmbujorat puternic.
Şi întinse mâna nerăbdătoare să ia caietul ud, ca să punt capăt
episodului. Gerald i-1 înmână. Nu prea se simţea în apela lui. — îmi pare extrem de rău, repetă Hermione, până când şi Gerald şi Gudrun fură exasperaţi. Nu se poate face nimic? — In ce sens? întrebă Gudrun, cu o ironie rece.
— Nu putem să salvăm desenele?
Urmă o clipă de pauză, timp în care Gudrun îşi manifestă vizibil împotrivirea faţă de insistenţele Hermionei.
— Te asigur, spuse Gudrun, cu o voce clară, tăioasă, că desenele sunt la fel de bune ca şi înainte. Am nevoie de ele doar ca obiect de referinţă.
— Dar nu pot să-ţi ofer un caiet nou? Aş vrea să mă laşi să fac asta. îmi pare aşa de rău. Simt că a fost doar vina mea.
— După cum am văzut eu, zise Gudrun, n-a fost deloc vina] ta. Dacă a fost vina cuiva, atunci a fost a domnului Crich. Dar toată chestia asta e pur şi simplu neimportantă şi e de-a dreptull ridicol să ne mai batem capul.
Gerald o privea pe Gudrun cu atenţie, în timp ce ea îi dădea replici tăioase Hermionei. Era stăpânită de o forţă puternică, rece. O urmărea cu o perspicacitate care se ridica la rang de] clarviziune. O percepu ca pe un suflet periculos, ostil, care nu se lăsa înfrânt şi era de neclintit. Mai mult decât atât, gestul era] atât de fin şi de desăvârşit.
—
Mă bucur aşa
de mult că nu
contează, spuse
el, din moment
ce
nu
s-a
produs nici o
pagubă. D.H.
Lawrence
I Ea-1 privi cu ochii ei albaştri, frumoşi, care îi pătrundeau flftnă-n suflet, iar vocea răsuna cu o intimitate aproape iftângâietoare, acum că i se adresa numai lui:
I — Desigur, nu contează câtuşi de puţin.
[ Se stabilise acum o legătură între ei, prin privirea, prin tonul el. Cu ajutorul lor Se făcuse înţeleasă — căci erau făcuţi din acelaşi aluat,' iar între ei exista un soi de francmasonerie diabolică. De aceea ea ştia că este mai puternică
decât el. Oriunde se vor întâlni, va exista o legătură tainică între ei. Iar el ie va simţi neajutorat, prin comparaţie cu ea. Sufletul ei exulta. I — La revedere! Mă bucur atât de mult că m-ai iertat. La re- ve~dere! f Hermione îşi luă rămas-bun pe o voce cântată şi-şi flutură nîâna. Gerald apucă mecanic vâsla şi îndepărtă barca. Dar, în tot acest timp, se uita cu o admiraţie ascunsă, care-i sclipea în ochi, la Gudrun, care stătea pe bancul de nisip scuturându-şi .cartea udă. Apoi se întoarse cu spatele;şi nu dădu atenţie bărcii care se îndepărta. Dar Gerald privi înapoi în timp ce vâslea, cu privirea aţintită asupra ei, uitându-şi preocuparea de moment.
| — N-am luat-o prea mult la stânga? spuse Hermione cântat, îil timp ce şedea acolo, sub umbreluţa colorată, fără să fie băgată Iii seamă.
V Gerald privi în jur fără să-i răspundă, iar vâslele se balansară
ji lumină soarelui căzu pe ele. I — Cred că e bine, spuse el bine dispus, începând şă vâslească din nou, fără să se gândească la
ceea ce făcea.
I Iar Hermionei îi displăcu enorm buna l.ui dispoziţie şi faptul că el uitase; se simţea dată la o parte complet şi nu-şi putea recăpăta influenţa asupra lui.
