27 [ 61 Familia Lawrence avea o pisică îh Italia pe care o botezase Mino.

In acel moment, tânărul lord cenuşiu | sări în faţa ei şi o atinse uşor cu laba, cu o mişcare eleganţii Ea cedă imediat, supusă.

— E o pisică sălbatică, spuse Birkin. A venit din pădure.H

Ochii pisicii vagaboande sclipiră un moment, ca o vâl\|ătaie uriaşă, verde, aţintindu-1 pe Birkin. Apoi se avântă cu o mişdare | rapidă şi uşoară

până ajunse la jumătatea grădinii, după care ;e j opri ca să privească în jur.

Mino îşi întoarse faţa cu un aei de pură superioritate către stăpânul său şi-şi închise uşor ochi™ adoptând o poziţie statuară v 0 tânără perfecţiune. Qeqii rotunzi, verzi şi rătăcitori ai pisicii sălbatice nu-1 slăbeai şi păreau nişte vâlvătăi ciudate. După care, din nou se strecură] spre bucătărie, ca o umbră.

Cu un salt superb, uşor ca vântul, Mino o ajunse din urmă şi o lovi de două

ori, foarte hotărât, cu laba albă şi delicată. Eâ sel prăbuşi şi se trase înapoi, învinsă. El se duse după ea şi o mai lovi încet de vreo două ori, aplicându-i lovituri bruşte cu labele fala albe, fermecătoare.

— Acum de ce face asta? strigă Ursula, indignată.

— Fac schimb de intimităţi, spuse Birkin.

— Şi de asta o loveşte?

— Da, râse Birkin. Cred că vrea să îi lămurească foarte bilia lucrul acesta.

1— Ce oribil din partea lui! zise ea şi ieşi în grădină şi-i strigă lui Mino: încetează, n-o mai chinui. N-o mai lovi!

I Pisica vagaboandă dispăru imediat ca o umbră invizibilă. ■Mino se uită pe furiş la Ursula, apoi îşi întoarse privirea dispreţuitor de la ea şi o îndreptă

către stăpânul său.

— Eşti un bătăuş, Mino? întrebă Birkin.

I Motanul tânăr şi zvelt se uită la el, şi-şi îngustă ochii uşor. l^poi începu să

privească în zare, departe, de parcă n-ar fi luat ifama la cele două fiinţe umane.

| — Mino, spuse Ursula, nu-mi placi. Eşti un bătăuş ca toţi masculii. r —

Nu, zise Birkin, el are motive. Nu e un bătăuş. Doar îi «rată bietei pisici vagaboande că trebuie să-l accepte ca pe un fel de destin, ca pe propriul ei destin; pentru că îţi dai seama că ea c ciufulită şi jigărită, ca bătută de vânt.

Eu sunt întru totul de partea lui. îşi doreşte o stabilitate superrafinată.

■ — Da, ştiu! strigă Ursula. Vrea să facă după cum i-e voia — jtiu unde bat cuvintele dumitale frumoase — despotism, aşa îl numesc, despotism.

[ Tânărul motan îi aruncă din nou o privire lui Birkin ca să-şi irate dispreţul faţă de femeia gălăgioasă.

I — Sunt întru totul de acord cu tine, Miciotto28, i se adresă Birkin motanului.

Păstrează-ţi demnitatea masculină şi înţelegerea superioară.

28Pisicuţă (ital.).

Din nou Mino îşi îngustă ochii de parcă s-ar fi uitat la soare. Apoi, prefăcându-se brusc a nu avea nici o legătură cu cei doi, plecă păşind apăsat, cu o spontaneitate vizibilă şi voios, cu coada dreaptă şi lăbuţele albe, fermecătoare.

I — Acum o s-o găsească din nou pe la belle sauvage 29 şi o va întreţine cu înţelepciunea lui superioară, râse Birkin. Ursula îl privi pe bărbatul care stătea în grădină cu părul în vânt, cu ochii zâmbind ironic, şi izbucni:

pmifi îndrăgostite

189

29Frumoasa sălbatică (fr.).

— Ah, asumarea asta a superiorităţii masculine mă derain jează tare mult!

Şi e o minciună gogonată! Nu i-ar păsa nimănui dacă ar fi cât de cât justificată.

.— Pisicii ăsteia sălbatice nu-i pasă, spuse Birkin.

Ea conşide» ;i că e justificaţi j -—Da? izbucni

Ursula. Asta să le-o spui altora!

— Da, dacă vrei.

— Este exact aceeaşi situaţie cu Gerald Crich şi iapa lui —^ o dorinţă de a chinui pe cineva — un adevărat Wille zur MachtW atât de primitiv şi de meschin.

— Sunt de acord că Wille zur Macht e un lucru meschiţaşt primitiy. Dar în ceea ce-1 priveşte pe Mino, e vorba de dorinţa di a o aduce pe pisica asta într-o stare de pur echilibru, la o relaţie transcendentă şi supusă cu un singur mascul. Fără el, vezi tu, eu nu ş decât o pisică vagaboandă, o fiinţă haotică

şi pufoasă, aflat ă în voia sorţii. E vorba de o volantă de pouvoir 30 , dacă vrei, voinţa de a fi în stare de ce vai dacă-1 luăm pe pouvoir ca verb.

. — Ah! Sofisticării! E vorba de vechiul Adam!31 f A, da! Adam a ţinut-o pe Eva în paradisul indestructibil,] atâta timp cât a fost singură, numai cu el, ca pe o stea aflată în orbita lui.

— Da! Da! strigă Ursula, arătând cu degetul spre el. Aşa t —I ca oştea în orbita lui. Un satelit — un satelit al luiMarte — asta trebuia să fie menirea ei. Gata! Gata! Te-ai dat singur de golf Ai zis-o! Singur te-ai dat de gol!

El şedea zâmbind frustrat, amuzat, iritât, admirativ §i pli^j dd iubire. Ea era aşa de rapidă, aşa de înflăcărată, ca un foc înteţit, aşa de răzbunătoare şi plină de sensibilitate, oricând putând! deveni periculoasă şi gata să se aprindă. , — încă n-am spus tot, răspunse el, dacă-mi dai ocazia să vorbesc.

. âsib Mi rai *i î

sft D.H. Lauirei

30Dorinţa de putere (fir.).

31 ® „O, Doamne Atotmilostiv, fă ca vechiul Adam din acest copil Eă fie astfel îngropat:” (din Cartea de Rugăciuni).

Nu, nu! strigă ea. N-am să te las să vorbeşti. Ai spus-o, un iwtlit, nu mai ai cum să dai înapoi. Ai zis-o!

I— Acum n-ai să mai crezi că n-am spus-o, răspunse el. Nici îHim insinuat, arătat şi nici n-am menţionat vreun satelit, (irncum nici n-am vrut să aduc vorba de vreunul.

|— Tu, prevaricator 32 , strigă ea, profund indignată.