Groaza plină de teamă pe care o resimţea Gudrun la vederea unei mulţimi de oameni o deconcertă pe Ursula. f — Arată cam groaznic! spuse ea, impacientată.
P — Imaginează-ţi cam ce fel de oameni sunt — închipuie-ţi! spuse Gudrun, continuând pe acelaşi ton deconcertat, supus, dar continuă să înainteze hotărâtă.
— Bănuiesc că putem să stăm departe de ei, spuse Ursula, nerăbdătoare.
— Am încurcat-o dacă nu putem, spuse Gudrun.
Teama şi ura ei violentă, ironică o puneau pe
Ursula la grea
yf- v>u siguranţă că n-am să stau nici cinci minute printre •oâmenii aceia, spuse
Nu e nevoie să rămânem, zise ea. tfrnri îndrăgostite Gudrun.
199
Seapropiară mai mult, până când văzură că se aflau şi poliţişti la porţi.
—Mai e §i poliţie câ să te ţină înăuntru, spuse Gudrun* Pi onoarea mea că-i frumos.
— Mai bine i-am căuta pe tata şi mama, zise Ursula, impai cientată.
— Mama e perfect capabilă să se descurce cu o asemenea ceremonie, spuse Gudrun eu un oarecare dispreţ.
Dar Ursula ştia că tatăl ei se simţea jenat, furios şi deloc încântat, aşadar nici eâ nu era deloc în apele ei. Aşteptară afară, 1 în faţa porţilor, până când sosiră părinţii lor. Bărbatul înalţi slab, cu haine mototolite, se simţea nelalocul lui şi iritat ca un băieţel, acum că se afla atât de aproape de îndeplinirea acestei obligaţii sociale. Nu se simţea deloc ca un gentleman, nu avea nici un fel' de sentiment, în afară de o exasperare profundă.
Ursula îl însoţi, le dădură biletele poliţistului şi intrări pe1 poartă, toţi patru pe rând. Bărbatul înalt, aprins la faţă, cu tenul arămiu închis ş!
sprâncenele încruntate de enervare, femeia, sigură pe ea, cu un aspect sănătos, perfect stăpână pe sine, deşi părul îi cădea într-o parte, apoi Gudrun, cu ochii rotunzi,] întunecaţi şi aţintiţi, cu chipul ei plin, moale, impasibil, aproapei morocănos, astfel încât aveai impresia că se încăpăţâna s-o ia la fugă înapoi chiar şi când mergea înainte, iar la urmă veneai Ursula, cu acea expresie ciudată, strălucitoare şi nedumerită Întipărită pe chip pe care o afişa întotdeauna când şe afla, într-o situaţie falşi. .
Birkin fu îngerul bun. Veni zâmbind către, ele, cţi graM sa afectată, de om de lume, care, cumva, niciodată nu părea şl fie] chiar cea mai potrivită
atitudine. Dar îşi scoase pălăria ji ţe zâmbi, un zâmbet care nu era deloc fals, aşa încât Brangwen strigă din toată inima, uşurat:
— Bună ziua! Te simţi mai bine, nu-i aşa?
— Da, mă simt mai bine. Bună ziua, doamnă Brangwen., Le i cunosc pe Gudrun şi pe Ursula foarte bine;
Ochii lui fură cuprinşi de un zâmbet de o căldură firească.. Se comporta tandru şi măgulitor cu femeile, mai ales cucele care;nu erau tinere.
I ■— Da, spuse doamna Brangwen, rece, dar totuşi mulţumită. Lc-am auzit vorbind despre dumneata destul de des. 2.00 D.H- Lawretlm
I Birkin râse. Gudrun îşi feri privirea, simţind că nu i se acorda importanţă.
Oamenii şedeau împrejur adunaţi în grupuri, câteva limei stăteau la umbra nucului, cu ceştile de ceai în mână, iar un phelner în frac mergea agitat de colo-colo; nişte fete se prosteau di umbreluţele lor de soare, câţiva tineri, care tocmai se întorseseră de pe Iac, unde vâsliseră, şedeau turceşte pe iarbă, l|ră haină, cu mânecile suflecate aşa cum fac bărbaţii, iar mâinile [Ic*
odihneau pe pantalonii din flanel alb; cravatele lor viu polo rate fluturau în vânt în timp ce râdeau şi încercau să fie spirituali cu domnişoarele.
B „Mă întreb de ce oare n-au bunul-simţ să-şi pună haina pe ei şl să nu mai fie atât de intimi, ca înfăţişare vorbind”, gândi | Dudrun posacă.
1 Nu putea să-i sufere pe tinerii de rând, cu părul lins pe spate şl uşurinţa cu care legau prietenii.
I Apăru şi Hermione Roddice, într-o rochie frumoasă cu dantelă albă, târând după ea un şal enorm din mătase, brodat cu flori mari, iar pe cap o pălărie simplă, enormă. Arăta şocant, uimitor, aproape macabru, aşa înaltă cum era, cu franjurii şalului t| enorm, de culoare crem, cu o broderie viu colorată, târându-se pe jos, în urma ei, cu părul des acoperindu-i ochii, cu chipul ciudat, prelung şi palid şi cu florile brodate, strălucitoare în jurul ei.
■ — Nu-i aşa că arată ciudat? Ie auzi Gudrun pe nişte fete şoptind în spatele ei. v I Ii venea să le omoare, j
I — Bună ziua! spuse Hermione pe un ton cântat, apropiindu- ii( foarte amabilă şi uitându-se îndelung la tatăl şi mama lui Eudrun^' {
r Ersf un momerlt de încercare, de-a dreptul exasperant pentru (iudruWiiejmione părea atât de tare afectată de superioritatea t*t socială
încât putea: să se apropie de oameni şi să îi cunoască din pură curiozitate, de parcă ar fi fost piese dintr-o expoziţie. Şi (îudrun obişnuia să facă acelaşi lucru. Dar nu-i plăcea când c ineva se purta aşa cu ea.
Hermione, remarcabilă şi foarte deosebită faţă de famtlj Brangwen, îi conduse spre locul în care Laura Crich îşi primt oaspeţii.
— Dânsa e doamna Brangwen, spuse Hermione, iar Laurii, care purta o rochie din pânză scrobită cu broderie, îi dădu mâni şi-i spuse că e încântată
să o vadă.
Apcfi apăru Gerald, îmbrăcat în alb, cu o bluză sport cu negru şi maro, arătând chipeş. Şi el fu prezentat părinţilor fetelai Brangwen, după care el se adresă imediat doamnei Brangwen ol unei doamne, iar domnului Brangwen, ca şi cum n-ar fi fost un domn. Acest lucru reieşea clar din comportarea lui. Trebuia ■ dea mâna cu stânga, pentru că se rănise la dreapta şi o ţine* bandajată în buzunarul hainei. Gudrun era foarte mulţumită nimeni nu-1 întrebă ce păţise la mână.
Vaporaşul cu aburi se apropia de mal, pufăind, răsunând de muzică, iar oamenii strigau voioşi de pe punte. Gerald se duse |ft se ocupe de debarcarea lor, timp în care Birkin îi aducea ceaiul doamnei Brangwen; domnul Brangwen se alăturase grupului da la şcoala elementară şi pe când Hermione lua loc alături! de mama lor, fetele se îndreptară spre debarcader să vadă vaporaşul.
Acesta pufăi şi şuieră vesel, apoi zbaturile încetară să se miii mişte, frânghiile fură aruncate pe mal şi, plutind uşor, se apropje de debarcader cu o mică hurducătură. Imediat pasagerii se înghesuiră agitaţi ca să vină la mal.
— Aşteptaţi un minut, aşteptaţi un minut, porunci Geraitl ascuţit.
Trebuiau să aştepte până când vaporul era prins cu frânghii»! mica pasarelă era aşezată. Apoi se înghesuiră să ajungă la mal vociferând de parcă s-ar fi întors din America.
