I — Mult, cred, având în vedere cât e de timidă.

K — E timidă, nu? Atunci de ce a

făcut asta? Pentru că eu cred i u

siguranţă că n-a avut nici un motiv,

nici o justificare.

I — Presupun că a fost un impuls de moment.

K — Da, dar cum explici faptul că a avut un asemenea impuls? Nu i-am făcut nici un rău.

Birkin dădu din cap, dezaprobator.

■ — Cred că amazoana din ea şi-a spus cuvântul, zise el.

I — Ei bine, răspunse Gerald, aş fi preferat să ne aflăm pe 'Orinoco48.

1 Amândoi râseră uşor de această glumă slabă. Gerald se gândea la spusele lui Gudrun, că tot ea va lovi ultima. Dar avu oarece reţineri şi nu-i spuse asta lui Birkin.

— Şi îi porţi pică? întrebă Birkin.

I — Nu-i port pică. Nu-mi pasă câtuşi de puţin. Rămase tăcut un moment, apoi adăugă râzând: Nu, am să merg până la capăt,

asta-i tot! Părea să regrete după aceea. ferici îndrăgostite

2-55

L — Da? N-ai mai întâlnit-o din acea seară?

Chipul lui Gerald se întunecă.

I — Nu, spuse el. Am fost — îţi imaginezi cum am fost de la accident.

48 | 88 In textul original, Amazon; aici se face referire la amazoane, o rasă mitică de femei războinic despre care se spune că şi-ar fi amputat sânul drept ca să le fie mai uşor să-şi folosească arcurile în luptă. Prin analogie, o amazoană este o femeie puternică, atletică

sau aprigă. Fluviul Amazon este al doilea ca lungime din lume. Orinoco este următorul fluviu ca lungime din America de Sud după

Amazon.

Da. S-au mai liniştit lucrurile?

— Nu ştiu. E un şoc, desigur. Dar nu cred că mamei îi pgsi, Chiar nu cred că dă atenţie. Şi ce e mai ciudat, e faptul că ea < rm toată pentru copii l$«

nimic nu conta, nimic altceva nu cont» In afară de copii. Iar acum nu-i pasă

mai mult decât dacă ar fi foffl vorba de unul dintre servitori.

— Nu? Dar pe tine te-a supărat foarte tare?

• — A fost un şoc, dar sincer vorbind nu-1 resimt foarte tare. Nu mă simt altfel. Toţi trebuie să murim şi nu prea pare® conteze oricum dacă mori sau nu. Nu simt nici un fel de durei flj, înţelegi? Mă lasă rece. Nu pot să-ţi explic de cei — Nu-ţi pasă dacă mori sau nu? întrebă Birkin.

Gerald îl privi cu ochi de un albastru ca oţelul unei arme„H simţea ciudat, dar indiferent. De fapt, chiar îi păsa foarte mult, li era teribil de teamă.

— O, spuse el. Nu vreau să mor, de ce-aş dori? Dar nu-mi bsu capul niciodată cu asta. Problema nu pare să fie deloc la ordinea zilei pentru mine.

Nu mă interesează, înţelegi?

— T imor mortis conturbat me 49 , cită Birkin, adăugândj Nu, moartea nu prea pare să mai aibă importanţă. In mod curios, nu mai priveşte pe nimeni. E ca o zi de mâine obişnuită.

Gerald îl privi îndeaproape pe prietenul său. Ochii celor doi bărbaţi se întâlniră şi între ei se stabili o înţelegere tacită* j

Gerald îşi îngustă ochii, iar faţa lui era rece şi lipsită de scrupule în timp ce-l privea pe Birkin distant, cu o expresie care se termina într-un punct. în

^spaţiu, cu ochii ciudaţi do pătrunzători şi totuşi orbi.

— Dacă moartea nu mai are importanţă, zise el cu o voce ciudat de distantă, rece dar atrăgătoare, atunci ce are? întrebarea suna ca şi cum el ar fi fost dat în vileag.

— Ce are? reluă Birkin ca un ecou, după care urmă o tăcere ironică. D.H.

-— Mai e un drum lung de străbătut după momentul morţii intrinseci, după momentul morţii ca atare şi până când dispărem, Lawiţ^M spuse Birkin.

— Aşa e, zise Gerald, dar ce fel de drum? r Părea că vrea să afle de la celălalt informaţii pe care el însuşi lf ştia mult mai bine decât Birkin.

I — Coborârea pe pantele degenerării — degenerarea mistică, universală.

Există multe etape ale degradării pure prin care trebui® să trecem, secole întregi. Continuăm să trăim mult timp după moarte, în mod progresiv —

ere întregi de degradare progresivă.

r Gerald asculta tot timpul cu un zâmbet uşor schiţat pe chip, de parcă ar fi ştiut toate acestea mult mai bine decât Birkin, ca şl cum propriile sale cunoştinţe ar fi fost acumulate direct şi personal, în timp ce ale lui'Birkin 49 Teama de moarte mă tulbură (lat.). Refrenul din Jelanie pentnta Makaris (1507) scris de poetul preot scoţian William Dunbar (?1460* 71520).

erau rezultatul observaţiilor şi deducţiilor nu tocmai precise, deşi era aproape pe calea cea bună. Dar nu avea de gând să se trădeze. Dacă Birkin putea descifra tainele, n-avea decât. Gerald nu-1 va ajuta niciodată. Va rămâne oaia neagră până la capăt.

I — Bineînţeles, zicea el, schimbând într-un mod uimitor iubiectul, tata e cel care simte durerea. Asta îl va da gata. Pentru i-l lumea se prăbuşeşte. Toată

atenţia lui se îndreaptă acum către Winnie — trebuie să o salveze pe Winnie.

Spune că ar trebui trimisă la şcoală, dar ea nici nu vrea să audă de aşa ceva şi nici u-are s-o facă vreodată. Desigur că ea e într-o dispoziţie destul de bizară. Cu toţii suntem teribili de nepricepuţi să ne trăim viaţa. Suntem în stare de multe lucruri — dar nu ne descurcăm deloc în viaţă. E ciudat — e un eşec al familiei noastre.

>—N-ar trebui trimisă la altă şcoală, zise Birkin, care se gândea la o nouă

propunere.

|< — N-ar trebui? De ce? t —E un copil ciudat, un copil mai deosebit, chiar mai deosebit decât tine. Şi, după părerea mea, copiii deosebiţi n-ar trebui trimişi la şcoală niciodată. Doar copiii obişnuiţi ar trebui trimişi la şcoală —

cel puţin mie aşa mi se pare.