— Eu tind să cred exact contrariul. Cred că ar transforma-* probabil întrun copil mai normal dacă ar pleca de acasă şi s «f j amesteca printre ceilalţi copii.

— Nu s-ar amesteca, înţelegi tu? Nici tu nu te-ai amestecul cu adevărat printre ceilalţi, nu? Iar ea nici măcar nu s-ar deranja j să se prefacă. E

mândră, singuratică şi distantă din fire. Dacă e o singuratică, de ce ţii neapărat s-o faci sociabilă? — Nu, nu vreau să o fac în nici un fel. Dar cred că şcoala i-|u face bine.

— Ţie ţi-a făcut bine?

Ochii lui Gerald se îngustară dezgustător. Şcoala fusese o | tortură pentru el. Totuşi nu pusese la îndoială faptul că cineva j trebuia să treacă prin asta.

Părea să creadă în educaţie prii» 1 intermediul supunerii şi al chinului.

— Pe atunci am urât-o, dar îmi dau seama că era necesara, 1 spuse el. M-a adus cumva pe linia de plutire, iar fără asta nu poţi 1 trăi.

— Ei bine, zise Birkin, încep să cred că nu poţi trăi decât dac A te faci cu totul remarcat. N-are rost să încerci să mergi pe ■ marginea liniei când singurul tău impuls este să o zdrobeşti. I Winnie are o fire deosebită şi firile deosebite au nevoie de o lume I deosebită.

— Da, dar unde găseşti lumea asta deosebită? întrebă Gerald. I

— Construieşte-o. In loc să te ciopârţeşti ca să te integrezi în 1 lume, ciopârţeşte lumea ca să ţi se potrivească ţie. De fapt, doi 1 oameni excepţionali pot construi o altă lume. Tu şi eu putem I construi o altă lume,

diferită. Tu nu-ţi doreşti o lume a asemănătoare cu cea în care trăiesc cumnaţii tăi. Ceea- ce I preţuieşti e tocmai calitatea deosebită pe care o are.

Vrei să fii I normal sau banal? E o minciună. Vrei să fii liber şi ieşit din 1

comun, într-o lume a libertăţii ieşită din comun.

Gerald îi aruncă lui Birkin o privire subtilă, plină de ■ înţelegere. Dar n-ar fi recunoscut niciodată deschis ceea ce I simţea; ştia mai multe decât Birkin, într-o anume privinţă, mult 1 mai multe. Iar acest lucru îl făcea să simtă o afecţiune plină 2.58 D.H. Lawrtiji# de 1 duioşie faţă de celălalt bărbat, ca şi cum Birkin ar fi fost cumva ] f (ftnăr, neexperimentat, copilăros, atât de uimitor de inteligent ? dor şi iremediabil de inocent.

L — Totuşi, eşti destul de credul încât să mă consideri o [ ciudăţenie pur şi simplu, spuse Birkin apăsat.

L — O ciudăţenie? exclamă Gerald uimit. Iar chipul i se lumină brusc, strălucind de naturaleţe, aşa cum se deschide o floare din inugurele înşelător. Nu, niciodată nu te-am considerat o I®iudăţenie. Şi îl privi pe celălalt, aruncându-i priviri stranii, pe pire Birkin nu le putu înţelege. Cred, continuă Gerald, că există întotdeauna un element de nesiguranţă în ceea ce te priveşte —■- poate că nu eşti sigur de tine însuţi. Eu, unul, nu sunt niciodată fcigur de tine. Te schimbi cu atâta uşurinţă de parcă nici n-ai avea luflet. I Gerald îl privea pe Birkin cu ochi pătrunzători. Birkin era uluit.

Credea că nimeni n-are mai mult suflet decât el. Continua ifi-1 fixeze pe celălalt cu privirea, uluit. Iar Gerald, în timp ce-1 privea, observă bunătatea uimitoare şi infinită din ochii lui Birkin, o bunătate tinerească, spontană, care-1 atrăgea pe celălalt nespus şi totuşi îl umplea de o amărăciune cruntă, pentru că nu avea deloc încredere în bunătatea lui. Ştia că Birkin se putea lipsi de el — ar putea să uite şi să nu sufere. Acest gând era veşnic prezent în conştiinţa lui Gerald, făcându-1 să simtă o neîncredere groaznică; era vorba de acea conştiinţă a spontaneităţii tinereşti, indiferentă şi animalică.

Părea aproape similară cu ipocrizia şi minciuna câteodată, dar venea destul de des din partea lui Birkin care discuta despre lucruri atât de profunde şi importante.

Birkin se gândea însă la cu totul altceva. Brusc, se văzu întâmpinând altă

problemă — cea a afecţiunii şi a relaţiei eterne care se stabileşte între doi bărbaţi. Bineînţeles că acest lucru era necesar — fusese o necesitate lăuntrică

pe care o resimţise toată viaţa — aceea de a se ataşa de un prieten sincer şi pe de-a-ntregul. Desigur că simţise afecţiune pentru Gerald tot timpul, dar negase acest lucru mereu.

Zăcea în pat şi medita, în timp ce prietenul său şedea lângă el, pierdut în gânduri. Fiecare era absorbit de propriile sale gânduri.

• ' syiŞîii eiim obişnuiau să-şi jure. o Blutbmderschaf0Mavalerll germani din vechime? îl întrebă pe Gerald,221 iar ochii îi sclipeau d§ o nouă bucurie.

—- Îşi făceau o mică tăietură în braţ şi-şi frecau apoi rănii# unul de sângele celuilalt? spuse Gerald.

— Da, şi-şit.jurau credinţă unul altuia şi să rămână înfrăţiţi până la moarte. Asta’ ar trebuii să facem şi noi. Fără răni, asta a ceva învechit. Dar ar trebui să ne jurăm credinţă veşnică, tu şl eu, implicit, perfect şi definitiv, fără vreo posibilitate de a mai da înapoi.

Ii aruncă lui Gerald o privire clară, fericit de descoperireJ Gerald privi în jos spre el, atras, atât de profund înlănţtiit do atracţia fascinantă pe care o simţea, dar totuşi era neîncrezător, ceva din el respingea; mai multy ura acea legătură de afecţiune. — O să facem un jurământ unul faţă de celălalt cândva] vrei? îl rugă Birkin. O.sâ ne jurăm sprijin reciproc sinceritate supremă —r de necontestat — fără rezetve •— fără posibilitatea de a ne răzgândi. ■

Birkin îşi căută îndelung cuvintele. Dar Gerald abia dacă-h asculta. Chipul său strălucea de o anume plăcere luminoasfeşEra mulţumit, dar rezervat.

Se controla. . u Ce zici, facem schimb de jurăminte cândva? îl întrebă Birkin, întinzând mâna către Gerald;

Gerald se .mulţumi doar să atingă mâna întinsă, fină, caldă, ca şi cum s^ar fi abţinut sau i-ar fi fost ffică.

—Să amânăm până'când înţeleg şi eu mai bine toată treaba, spuse el, pe un ton de scuză. ;

Birkin îl urmărea din priviri.*.© umbră dedezamăgire acută, poate o undă

de dispreţ |i învălui inimă. :

Da, spuse el. Trebuie să-mi spui ce părere ai mai târziu. Ştii JI ce înţeleg eu prin asta? Nu un sentimentalism banal. E vorba de o legătură distantă

care-ţi lasă libertate’deplină, î Amândoi se învăluiră în tăcere. Birkin se uita la Gerald totţ timpul. Părea să observe acum nu omul fizic, primar, pe care-1

desluşea adesea în persoana lui Gerald şi 'pk' care de obicei îl plăcea foarte mult, ci omul însuşi, întreg, ca şi cum ar fi avut destinul ■z6o D.H. Lawiţ^M

săâ,\;damnat, limitat. Acest sentiment; ciudat al fatalităţii care-1 stăpânea pe Gerald, de parcă ar fi fost limitat la p lingură formă de existenţă, de cunoaştere, de activitate, la un Iul de înjumătăţire fatală, căruia lui i se părea totul, îl copleşea întotdeauna pe Birkin după momentele de apropiere caldă

dintre ei şi-l umplea cu un fel de dispreţ sau plictiseală. Ceea ce-1 plictisea pe Birkin când era vorba de Gerald era insistenţa iccltuia asupra limitării.

Gerald nu s-ar fi putut niciodată detaşa de sine însuşi într-o veselie cu adevărat nepăsătoare. Ceva îi pitea în cale, un fel de monomanie. .

■O vreme domni tăcerea, apoi Birkin spuse, pe un ton mai degajat, lăsând să treacă momentul de tensiune:

— Nu poţi să găseşti o guvernantă bună pentru Winifred? — Cineva deosebit?

I — Hermione Roddice ne-a sugerat să o rugăm pe Gudrun să ti înveţe să

facă schiţe şi modele din lut. Ştii că Winnie e incredibil de îndemânatică

atunci când lucrează cu plastilină. 1 (crmione spune, că e o artistă.

V Gerald vorbea în stilul lui obişnuit, însufleţit,'1 degajat, de pircă nu s-ar fi întâmplat nimic neobişnuit. Dar vocea lui Birkin încă mai păstra ceva din tonul cu care vorbise înainte, f — Chiar aşa? N-am ştiut asta. — O, păi bine, atunci, dacă t ludrun i-ar da lecţii, ar fi perfect — nici că s-ar putea mai bine B. din moment ce Winifred e o artistă. Pentru că, pe undeva, şi (iudrun e artistă. Şi orice artist adevărat este salvarea oricărui altuia.

— Eu credeam că artiştii nu se prea înţeleg de regulă.

I — Poate. Dar numai artiştii pot înălţa, unii pentru alţii, lumea în care se cuvine să trăiască. Dacă poţi să faci aranjamentul acesta pentru Winifred, e perfect.

I — Dar crezi că n-o să fie de acord? ■ ;

I — Nu ştiu. Gudrun e o fire cam independentă. Nu se lasă Uşor atrasă. Sau dacă ar face-o, e posibil să se răzgândească toarte repede. Aşa că nu ştiu dacă

va fi de acord să dea lecţii în

221 90 Frăţie de sânge (germ.).'fca vorba despre un pact 'care implica pecetluirea cu sânge a frăţiei între bărbaţi tare nu' erau rude. particular aici, sau în Beldover. Dar ar fi chiar ceea ce-ţi trebui® Winifred are o fire aparte şi dacă poţi să-i pui la dispoziţie mijloacele prin care se poate realiza, ar fi cel mai bun lucru e|| putinţă. N-o să se obişnuiască niciodată