cu un mod de via(fl banal. Şi ţie ţi se pare destul de dificil, iar ea e de zece ori inH sensibilă decât tine. E groaznic să te gândeşti ce viaţă va duflfl dacă

nu va găsi un mijloc de exprimare, un fel de a se realiza, ■ văzut ce înseamnă să laşi lucrurile în voia sorţii şi cât de mult te poţi baza pe o căsnicie — uită-te la mama ta.

— Crezi că mama e anormală?

— Nu, cred că n-a vrut decât ceva mai mult sau diferit (IA rutina obişnuită

a vieţii şi, neputându-1 obţine, poate că asta ■ zdruncinat-o.

— După ce a dat viaţă unei liote de copii anormali, spufl Gerald ursuz.

— Nu mai anormali decât suntem noi, răspunse Birkin. Cel mai rău fond se află înlăuntrul majorităţii oamenilor normali. I — Câteodată cred că este un blestem să trăieşti, spus® Gerald, cu o bruscă mânie neputincioasă.

— La urma urmei, zise Birkin, de ce nu? Uneori e chiar un blestem să

trăieşti, alteori blestemul nu are nici o legătură cu viaţa.

E o adevărată bucurie, zău aşa.

— Mai puţin decât crezi, răspunse Gerald, dezvăluind o ciudată

suferinţă în privirea pe care i-o aruncă celuilalt bărbat* Se aşternu tăcerea şi fiecare îşi urmă şirul propriu al gândurilor.

— Nu înţeleg de ce ar face vreo deosebire între a fi profesoara la şcoala elementară şi a-i da lecţii lui Win, spuse Gerald.

— E deosebirea între un funcţionar public şi unul particular. Singurul nobil din ziua de azi, singurul rege şi aristocrat este publicul şi numai publicul. Eşti chiar dispus să serveşti publicul, dar să fii profesor particular...

-— Eu nu vreau să slujesc pe nimeni...

Nu, iar Gudrun probabil că va crede acelaşi lucru. 2.62.

D.H. Lawt mm

Gerald se gândi câteva minute, apoi spuse:

p— In orice caz, tata n-o s-o facă să se simtă ca un funcţionar purticular. O

să fie mofturos,> dar destul de recunoscător. — Aşa şi trebuie! Aşa trebuie să faceţi toţi»; Crezi că poţi să iiigajezi o femeie ca Gudrun Brangwen cu'

bani? Vă este egală în toate privinţele, poate chiar superioară.

[ — Da?

—Da. Şi dacă nu ai curajul să recunoşti asta-, cred că o să vă lase de izbelişte.

— Totuşi, spuse Gfcrald, dacă-este-egala mea, âş 'fi vrut să nu lic profesoară

pentru că, îrx general, nu cîed că profesorii sunt egali cu mine.

I — Nici eu. Să-i ia naiba! Dâî oare sunt profesor pentru că predau sau preot pentru că ţin predici? •

■' Gerald râse. întotdeauna se simţea stânjenit când venea vorba de asta. Nu voia să invoce superioritatea socială, dar totuşi nu dorea s-o ia în discuţie nici pe cea intrinsecă,' personală, pentru că niciodată nu-şi va crea scara de'

valori bazându-se pe fiinţa pură; Aşa că ezita asupra uriei acceptări tacite a statutului social. Acum Birkin voia să îl facă să accepte diferenţa intrinsecă

între oameni cu care el nu avea de gând să fie de acordl ('ontravenea cu onoarea sa socială şi cu principiile sale. Se'ridică să plece.

I — Mi-am neglijat afacerile în tot acest timp, zise el zâmbind. F — Ar fi trebuit să-ţi aduc aminte mai înainte, îi răspunse Birkin, râzând ironic.

t — Ştiam că vei spune ceva de genul acesta, râse Gerald destul de stingherit.

[ —Da?

f — Da, Rupertf Nu putem să fim toţi ca tine. Curând ne-am duce toţi de râpă. Când o să fiu1 mai presus de-toţi',' o să-mi ignor toate treburile.

—Bineînţeles că deocamdată nu ne-am dtis de: râpă, zise Birkin ironic.

—

Nu chiar atât de mult pe cât îţi

imagiiieM, în otice caz avem Ce

mânca şi ce bea. limeittndrâgostite

163 piîtem să ne mulţumim

cu Ista, adăugă Birkin.

' Gerald se apropie de pat şi stătu privind în jos la Birkin, al cărui gât era dezgolit fi al cărui păr răvăşit cădea întmm mod atrăgăt® pe fruntea luminoasă până deasupra ochilor, care aveau ti priviri atât de calmă şi nedttrti^latiipăriţli ,f>&

.«0^.,*iperaltJ, sănătos şi plin de energie,-

stătea acolo-fără nici un chef sfi plece, reţinut de prezenţa celuilalt bărbat.

N-aveâ puterea să ple<|gB —

Deci, la revedetel MBBŞEyjBl îşi scoase

mâna de su!> aşternut, zâmbind cu ochi sclipitori.

-4^- La revedere, spuse Gerald, prinzând mâna caldă a prietenului săîi şi strângându-i-o ferm. Am să -mai vin. îţi sini! lipsa acolo, la moară.

— O să vin în câseva zile/zise Birkin. j

Cei doi băfbaţi făcură schimb de priviri. Ochii lui Gerald, care erau ageri cg ai unui şoim, erau plini acum de. o: luminii işaldă ştde, o afecţiune iftei^fi^tâşitliri®; Birkin I piitfef c^jdin întuneric, tăcut şi neştiut, totuşi cu un fel de căldură care părea să-i îrwtlBi%mintea luijQerald^ipiî.!/scpin binglŞCSto® ' ]

—La revedere, atunci. Nu mai pot face nimic pentru tine? 1 .: î mmâ