I —- Da, zise Birkin, nu ştiu de ce trebuie să ne justificăm.

*— Bineînţeles că nu.

Cei doi bărbaţi începură să se îmbrace..

ISi Mai cred de asemenea că arăţi bine, îi spuse Birkin Iul Gerald, şi asta e la fel un lucru minunat. Ar trebui să ne bucuram de lucrurile care ni se oferă.

' — Crezi că arăt bine... cum adică? Din punct de vedef® fizic? întrebă

Gerald cu Ochii scânteind.i 1

Da. Ai un gen de frumuseţe nordică, precum lumina cuie se reflectă din zăpadă, şi nişte forme frumoase şi bine conturai «i Da, şi de asta trebuie să

ne bucurăm. Ar trebui să ne delectăm cu orice.

Gerald râse, scoţând un sunet ciudat din gât, şi spu.se: m Cil siguranţă; e un fel de a aborda lucrurile. Nu pot de< At să-ţi spun atât: că mă simt mai bine. Cu siguranţă că m-j jajut ui Acesta e genul de Bruderschaft pe care-1

doreai? fe ţ Poate. Crezi că asta ne angajează cu ceva?

—Nu ştiu, râse Gerald.

; :— In orice caz, te simţi mai liber şi mai degajat acum — şi asta e ceea ce ne dorim.

—Desigur, liste Gerald.

Se apropiară de foc cu sticla, paharele şi mâncarea, s

—întotdeauna mănânc ' ceva înainte să mă culcf spuse Gerald, dorm mai bine.

-— Eu n-aş putea dormi aşa de bine, răspunse Bitkift'M

—Nu? Ei, poftim, nu suntem la fel. Mă duc să-ml'pun o haină de casă.

Birkin rămase singur, uitându-se la foc. Gândurile i se îhtorse»! seră către Ursula, care părea că îşi regăseşte locul în conştiinţa Iul. Gerald coborî purtând un halat din mătase gros, de culoarq|neagrn cu verde, cu dungi late, strălucitor şi bătător Ia ochi.

— Arăţi foarte bine, spuse Birkin, uitându-se la halatul lung.

-+- A fost un caftan de Buharaw, spuse Gerald. îmi place, Şjf

D.H. Lduif0fU — Şi mie.

| Birkin rămase tăcut, gândindu-se cât de pedant arăta Gerald

■ tosiumaţia sa, cât de costisitor trebuie să fi fost, de asemenea! [ fHirtsi şosete de mătase, avea butoni cu o montură fină, lenjerie ţi Iurtele de mătase. Era ciudat. Asta era o altă diferenţă între ei. pii kin era neglijent şi lipsit de imaginaţie în legătură cu propria wKigare. - Desigur, spuse Gerald reflectând, există ceva ciudat la Mlie. Eşti neobişnuit de puternic.

Nimeni nu s-ar aştepta, e ■itul de surprinzător.

I Birkin râse. Se uita la înfăţişarea frumoasă a celuilalt, blond şi |||tityător în halatul bogat, şi se gândea cumva la diferenţa dintre ei: wmiatât de deosebiţi; la fel de îndepărtaţi, poate, pe cât sunt femeile debărbaţi, totuşi în alt sens. Dar, într-adevăr, Ursula era BIH care puneastăpânire pe fiinţa lui Birkin, în acest moment. Herald devenea minusculdin nou, intra într-un con de umbră.

|— Ştii, spuse el deodată, m-am dus

şi i-am cerut mâna i Ursulei

Brangwen în seara asta. I Văzu uimirea neţărmurită strălucind pe

chipul inexpresiv al |i|i Gerald.

Zău?

I— Da. Aproape în mod oficial, adică am vorbit întâi cu tatăl 'îl, aşa cumse cuvine să fie, deşi a fost din întâmplare sau din jtfostie.

I Gerald continua să se uite mirat, de parcă n-ar fi înţeles.

I — Doar nu vorbeşti serios? Adică chiar te-ai

dus şi i-ai cerut iillălui ei permisiunea să te

căsătoreşti cu ea? I — Da, spuse Birkin, aşa

am făcut. I — Deci ai vorbit cu ea mai înainte,

nu?

I — Nu, nu i-am spus nimic. Mi-a venit aşa, deodată, să mă duc acolo şisă-i cer mâna, dar în locul Ursulei s-a întâmplat să (le tatăl ei, aşa că l-am întrebat pe el mai întâi. I — Dacă poţi să te însori cu ea? concluzionă

Gerald. K — Mda, cam aşa ceva. ■ — Şi n-ai vorbit cu ea?

I — Ba da. A venit mai târziu. Aşa că i-am pus întrebarea şi ei. I — Da? Şice-a zis apoi? Te-ai logodit cu ea?

■Rci îndrăgostite

339

:,rr,Nu, a spus doar că nu vrea să fie forţată să răspundă. 1 i — Ce-a zis?

—A zis că nu vrea să fie forţată să răspundă.

I _ nA zis că nu vrea să fie forţată să răspundă”. Dar ce voii să spună cu asta?

Birkin ridică din umeri.

Hi. U&N-aş putea să-ţi spun, răspunse el. Cred că nu voia sS Iii presată în clipa aceea.

—- Dar chiar aşa s-a întâmplat? Şi ce-ai făcut apoi?

—Am plecat de acolo şi am venit aici.

—Ai venit direct aici?