66 m Oraş german, cu cea mai veche universitate din Germania, fondată în 1386.

Apoi îşi scoase repede hainele şi-l aşteptă pe Birkin. Acesta, alb şi subţire, se îndreptă către el. Birkin era mai degrabă o prezenţă fizică decât un obiect vizibil; Gerald era în întregime conştient de prezenţa sa materială, dar nu vizuală, I I era o prezenţă, concretă şi uşor de observat, un strop de-substaiun pură şi bine definită.

—Acum, zişe Birkin, am să-ţi arăt ceea ce-am înyăîât; |1 ceea ce-mi aduc anunţe: Lasărmă să te apuc aşa...

Şi mâinile lui se încleştară pe trupul gol al celuilalt bărbat, Intr-o clipă îl răsuci uşor pe Gerald pe deasupra capului, iar acesta se trezi clătinându-se pe genunchiul lui Birkin cu capul în jos. După ce-i dădu drumul, Gerald sări în picioare, cu ochii sclipind. —

E q mişcare inteligentă, spuse el.

Acum încetă di®-*1011.

Aşadar, cei doi bărbaţi începură să se lupte.. Erau foarte diferiţi: Birkin era înalt şi slab, cu oasele fine şi subţiri, iar Gerald era mult mai masiv şi mai maleabil. Oasele sale erau puternice şl rotunde, membrele rotunjite, iar trăsăturile erau frumoase şi bine articulate. Părea să stea bine şi zdravăn înţepenit pe picioare, în timp ce Birkin %vea centrul de gţeaitate în mijloc.

Gerald avea o putere covârşitoare care te făcea să dai înapoi, oarecum mecanică, dar bruscă şi invincibilă, în timp ce Birkin mai mult s@4 cschiva, până la a deveni aproape de neatins. Sş îndrepta invizibil către celălalt bărbat, lăsând vag impresia că-1 atinge, ca un veşmânt, iar apoi deodată îl înhăţa cu o mişcare tensionată şi fină, care părea să pătrundăpână, în, străfundul fiinţei lui Gerald, j

Se opriră, discutară metode, exersară strânsori şi aruncări ,şi începură să

se obişnuiască unul cu celălalt, cu ritmul celuilalt, ajungând Ia un fel de înţelegere fizică reciprocă. După cMeidin, nou, se angajară într-o luptă de-a binelea. Păreau să se înfigă din ce în ce mai adânc în carnea albă a celuilalt, de parcă ar fi vrut] să devină o singură fiinţă, Birkin avea o uriaşă energie, şggunsăJ pe care şi-o exercita asupra celuilalt bărbat cu o forţă ciudată şi apăsându-1 ca o: vrajă aruncată asupra Iui. Apoi îl slăbea şil Gerald respira uşurat, cu mişcări ameţite, gâfâind şi alb.

Aşadar, cei doi bărbaţi se încolăceau şi se luptau înşfăcân* du-se din ce în ce mai strâns. Amândoi aveau pielea albă şi,| întinsă, dar Gerald se înroşea în locurile în care era atins, iarjj Birkin rămânea alb şi tensionat. Părea Să se înfigă în trupul lui

De fald, care era mai solid, mai masiv; îşi contopea trupul cu al (eluilalt de parcă ar fi vrut să-l supună subtil, întotdeauna încer[iând să anticipeze rapid, ca un vrăjitor, fiecare mişcare a trupului celuilalt, însuşindu-şi-o şi contracarând-o, năpustindu-se asupra membrelor şi trupului lui Gerald ca un vânt puternic. Se părea

0 întreaga inteligenţă fizică a lui Birkin pătrundea în trupul lui ( îerald, ca şi cum energia sa fină sublimată intra adânc în carnea împlinită a acestuia, aruncând o plasă delicată care îi anihila muşchii şi penetra până în străfundurile fiinţei lui Gerald.

| Astfel se luptară rapid, absorbiţi, concentraţi şi fără să se mai gândească

la nimic altceva, ca două siluete extrem de albe care ie contopeau prin luptă

într-un tot, din ce în ce mai strâns, din ce în ce mai aproape, cu mişcări ciudate şi încleştate ca ale unei caracatiţe, cu braţele sclipind în lumina difuză din cameră, formând un nod tensionat şi alb, un nod strâns, încleştat în tăcere, între pereţii plini cu cărţi vechi şi maronii. Din când în când, se mai auzea câte un răsuflu ascuţit sau un sunet ca un bftat, după care o bufnitură rapidă pe podeaua acoperită de un covor gros şi în cele din urmă

sunetul ciudat al trupului care scăpa de sub celălalt trup. Adesea, din încleştarea acerbă a acestei fiinţe violente fără cap, doar cu membre rapide şi încleştate, cu spatele solid şi alb, şi prin contopirea fizică a celor două

trupuri se forma o singură fiinţă. După care apărea capul strălucitor şi ciufulit al lui Gerald, în clipa în care lupta lua o nouă întorsătură, apoi pentru o clipă capul cenuşiu ca o umbră al celuilalt bărbat se ivea din încleştare cu ochii largi, îngrozitori şi orbi.

In cele din urmă, Gerald se prăbuşi inert pe covor, cu pieptul ridicându-i-se convulsiv în timp ce îşi trăgea cu greu răsuflarea, pe când Birkin îngenunchie deasupra lui, aproape fără cunoştinţă. Birkin era mult mai epuizat. Trăgea aerul în piept încet şi scurt, de parcă s-ar fi înecat. Pământul părea să se încline şi să se clatine şi un întuneric total îi învăluia mintea. Nu ştia ce se întâmplă. Se prăbuşi înainte peste Gerald, fără cunoştinţă, dar acesta nu observă. Apoi îşi reveni oarecum, conştientizând numai faptul că

lumea se înclina şi aluneca. Lumea aluneca şi totul se cufunda în întuneric.

El însuşi aluneca la nesfârşit, fără oprire.

îşi recăpătă cunoştinţa şi auzi un zgomot imens la uşă. Ce ■ putea întâmpla, ce era cu zgomotul acela de ciocan care răsiinf] în feiuW îndrăgostite

331 casă? Nu ştia. Şi apoi îşi dădu seama că era bătaia propriei t.ule inimi.

Dar asta părea imposibil, căci zgomotul venea de afară. Ba nu, era în interiorul său, era inima sa. Iar bătaia era dureroaşi, atât de puternică şi de amplă. Se întreba dacă Gerald o aiurit. Nu ştia dacă stătea în picioare, dacă

stătea întins sau era M cădere.

Când îşi dădu seama că zăcea inert deasupra Iui Gerald, Iii surprins şi nedumerit. Dar se ridică ajutându-se cu mânai')i aşteptând ca bătăile inimii să i se mai liniştească şi să nu mai fie atât de dureroase. II durea foarte tare şi îi absorbea întreagtj cunoştinţă.

Totuşi, Gerald era mai puţin conştient decât Birkin. Amând< >i rămaseră

într-o vagă aşteptare, într-un soi de non-existenţă, mi nute în şir, fără să-şi dea seama.

—Desigur, gâfâi Gerald, nu trebuia să fiu dur... cu tine .M trebuia să-mi înfrânez... forţai.

Birkin îl auzi vorbind de parcă propriul lui spirit stătea în spatele lui, în afara lui, ascultând. Trupul său era ca-ntr-o transA de epuizare, iar spiritul auzea slab. Trupul său nu putea să răspundă. Ştia doar că bătăile inimii încetineau. Era împărţit între spiritul său, care se afla în exterior şi era conştient, şi corpul, ca o pulsaţie inconştientă şi constantă a sângelui.

Te-aş fi putut arunca la pământ... dacă mă foloseam de j violenţă, gâfâi Gerald. Dar m-ai bătut, recunosc, ţatj» Da, spuse Birkin, pronunţând cuvintele cu greutate în atmosfera tensionată de acolo, eşti mult mai puternic decât mine ... m-ai putea doborî...

cu destulă uşurinţă.

Apoi căzu din nou pradă teribilelor pulsaţii ale inimii şi sângelui.

—M-a surprins, gâfâi Gerald, puterea pe care o ai. E aproape

supranaturală.

—Dar de scurtă durată, spuse Birkin.

încă mai avea sentimentul că-şi aude propriul spirit despărţit 1 de trup, care se afla Ia oarece distanţă de el. Totuşi acum părea ■] mai aproape. Şi zvâcnirea ciudată a sângelui în piept se mai I» '(olise, lăsându-1 să-şi maiivină în siraţăi, I§i dădu seama că se sprijinea cu toată greutatea pe trupul celuilalt. Asta-1 surprinse, pentru că avea impresia că se retrăsese. îşi reveni şi se ridică în [iiipul oaselor. Dar era încă zdruncinat şi ameţit. îşi întinse mâna Hi să se sprijine şi-i atinse mâna lui Gerald care zăcea pe jos.

Mâna lui Gerald o strânse cald şisubit pe cea a lui Birkin, iarcei tini bărbaţi rămaseră epuizaţi şi gâfâind, cu mâinile strâns încleşiHte una peste a celuilalt. Mâna lui Birkin o strânse repede cu 0 mişcare puternică şi caldă pe a lui Gerald, pe când strânsoarea lui Gerald fusese bruscă şi momentană.

■ Totuşi, începură să-şi revină în simţiri, iar conştiinţă; se il'întorcea ca un val în reflux. Birkin putea să respire aproape la ii i de normal ea înainte.

Mâna lui Gerald se retrase încet, iar Hirkin şe ridică şi el în picioare uşor şi ameţit, se îndreptă-spre masă şi îşi turnă un pahar de whisky cu sifon.

Gerald veni şi. el să bea ceva.

I — A fost chiar o luptă pe cinste, nu?; spuse Birkin, privindu-1 pe Gerald cu ochii întunecaţi.

1— Pe Dumnezeul meu că da, spuse Gerald. Se uită la trupul delicat al celuilalt bărbat şi adăugă: Nu te-a solicitat prea tare, nu? ■ — Nu. Trebuie

să practici luptele, să te străduieşti şi să te menţii în formă fizică. Aşa eşti sănătos. | —r Chiar crezi asta?

I —Da. Tu nu?

I — Ba da, spuse Gerald.

k Se formară intervale lungi de tăcere între cuvintele pe care le rosteau.

Lupta avea o semnificaţie profundă pentru ei... o semnificaţie nefinalizată.

■ — împărtăşim afinităţi de ordin mintal îSpMtuafeîdeci şi din punct de vedere fizic ar trebui să avem nişte afinităţi, mai mult sau mai puţin... este mult mai complex aşa. 1

I — Desigur că aşa e, spuse Gerald. După care râse cu poftă, adăugând: Mie mi se pare destul de încântător, t îşi întinse braţele maiestuos. .