' Gerald se apropie de pat şi stătu privind în jos la Birkin, al cărui gât era dezgolit fi al cărui păr răvăşit cădea întmm mod atrăgăt® pe fruntea luminoasă până deasupra ochilor, care aveau ti priviri atât de calmă şi nedttrti^latiipăriţli ,f>&
.«0^.,*iperaltJ, sănătos şi plin de energie,-
stătea acolo-fără nici un chef sfi plece, reţinut de prezenţa celuilalt bărbat.
N-aveâ puterea să ple<|gB —
Deci, la revedetel MBBŞEyjBl îşi scoase
mâna de su!> aşternut, zâmbind cu ochi sclipitori.
-4^- La revedere, spuse Gerald, prinzând mâna caldă a prietenului săîi şi strângându-i-o ferm. Am să -mai vin. îţi sini! lipsa acolo, la moară.
— O să vin în câseva zile/zise Birkin. j
Cei doi băfbaţi făcură schimb de priviri. Ochii lui Gerald, care erau ageri cg ai unui şoim, erau plini acum de. o: luminii işaldă ştde, o afecţiune iftei^fi^tâşitliri®; Birkin I piitfef c^jdin întuneric, tăcut şi neştiut, totuşi cu un fel de căldură care părea să-i îrwtlBi%mintea luijQerald^ipiî.!/scpin binglŞCSto® ' ]
—La revedere, atunci. Nu mai pot face nimic pentru tine? 1 .: î mmâ
■N%,ipnlţufflie§S';,,*;
. Birkin urmări silueta înveşmântată în negru a celuilalt bărbat ieşind pe uşă
şi capul bălai cafe dispăru», după care §eiîntoaf|e şi adormi. CAPITOLUL XVII MAGNATUL INDUSTRIEI
T.-.
J^N'lTjaJcât şi pentru Gudrun,
urmă o perioada.de acalmie. Ursulei i sie părea că Birkin ieşişe din viaţa e|
momentan şi-şi pierduse importaiţţ^,, mi, mai
îm^n^47'aMo|w‘niim^ppMiJ ©a.
î§i
vedea de îndeletnicirile |i de viaţa ei. Se întoarse la^eiwtoBşj il’ de vţaţă cu bucurie, departe de el. ■
Iar. Gudrun, după ce trăise fiecare clip^ intens cu: imaginea lui Gerald Crich, conştient absorbită în toată fiinţa ei, .legată chiar] şi fizic de el, era aproape indiferentă când se gândea la el. Făcea planuri noi să plece departe şi să încerce o altfel de viaţă. Tot timpul 2.64 D.H. existase ceva în nerăbdarea ei de a evita, îft ultimă instan- ţi1, stabilirea unei legături cu Gerald. Credea că e mai înţelept şi mai bine să nu rămână decât simple cunoştinţe» K îşi făcuse un plan de plecare la Sankt Petersburg, unde avea
o prietenă, sculptoriţă ca şi ea şi care trăia cu un rus bogat a cărui pasiune era meşteşugul bijuteriilor. Viaţa pasională, destul de dezrădăcinată a ruşilor o atrăgea. Nu voia să meargă la Paris, l’arisul era anost şi, în mare, plicticos. Ar vrea să meargă în Roma, Miinchen, Viena, Sankt Petersburg sau Moscova. Avea o prietenă la Sankt Petersburg §i alta la Miinchen. Le scria fiecăreia, cerând informaţii despre o locuinţă.
Dispunea de o anume sumă de bani. Se întorsese acasă pe de o parte ca să
economisească bani, iar acum vânduse mai multe lucrări şi fusese elogiată
la mai multe expoziţii. Ştia că ar putea lă aibă succes dacă s-ar duce în Londra. Dar cunoştea cum e în Londra şi-şi dorea altceva. Avea şaptezeci de lire, de care nimeni nu ştia. Avea să se mute în curând, de îndată ce va primi veşti de la prietenele ei. Prin natura ei era profund nestatornică, în ciuda placidităţii şi a calmului aparent.
întâmplarea făcu într-o zi ca cele două-surori să intre într-o căsuţă din Willey Green ca să cumpere miere. Doamna Kirk, o
femeie masivă, palidă, cu un nas ascuţit, fire vicleană şi mieroasă în acelaşi timp, având în ea ceva de scorpie şi de felină, le pofti pe fete în bucătăria ei atât de intimă,şi ordonată. Se resimţeau un confort şi o curăţenie proprii felinelor.
—Ei bine, domnişoară Brangwen, spuse „ ea pe yn ton. plângăreţ şi uşor insinuant, cum vă simţiţi din nou acasă?
Gudrun, căreia i se adresase, o urî instantaneu, f — Mi-e indiferent, replică
ea tăios.
— Da? Păi bine, totuşi, cred că se simte diferenţa faţă de Londra. Vă place viaţa, şi oraşele mari şi impunătoare. Unii din noi trebuie să se mulţumească
cu Willey Green şi Beldover. Ce părere aveţi de şcoala noastră elementară, despre care se vorbeşte atât? — Ce părere am? Gudrun se întoarse şi o privi încet. Adiei vă interesează dacă eu cred că e o şcoală bună?
— Da. Ce părere aveţi?
-— Chiar cred că e o şcoală bună.
Gudrun era foarte rece şi tăioasă. Ştia că oamenii de rând urau şcoala.
— Zău, aşa credeţi? Am auzit aşa de multe, ba una, ba altit, E plăcut să ştii care-i părerea celor dare predau acolo. DBI opiniile diferă, nu? Domnul Crich de la Highclose e cu totul în favoarea ei. Zău, mă tem că bietul om n-o s-o mai ducă mult. E tare slăbit! — Se simte mai rău? întrebă Ursula.
— Păi, da, de când au pierdut-o pe
domnişoara Diana. E 01 o umbră pe două
picioare. Bietul de el! Toată viaţa a avut
numiii necazuri.
