170
Conform modelului în cinci paşi al luării deciziilor, dr. Able şi dr. Zenhari ar trebui să ia în considerare principiile etice generale relevante, al primatului stării de bine a pacientului şi al promovării binelui public, în contextul preocupării pentru starea de bine a unei persoane care este un membru al publicului larg, dar care ar putea fi şi un potenţial pacient. Cel de-al doilea pas este acela de a analiza alternativele de acţiune care pot rezolva conflictul aparent dintre aceste două principii etice. În ambele situaţii, psihologii au căutat soluţii altemtive pentru a-i ajuta pe cei care păreau a se afla în suferinţă. În prima situaţie, dr. Able l-a anunţat pe directorul liceului de provenienţă a elevului, care putea apoi să îl urmărească pe adolescentul respectiv. În cea de-a doua situaţie, dr. Zenhari, cu permisiunea Shondrei, i-a alertat pe oficialii facultăţii responsabili cu supravegherea căminului studenţesc. Ca urmare, dr. Able şi dr. Zenhari au putut promova binele unui membru al comunităţii (acţionând conform principiului promovării stării de bine), evitând în acelaşi timp daunele ce ar fi putut apărea dacă i-ar fi abordat direct pe cei în cauză
(principiul evitării daunelor).
Pentru a ajunge la aceste alternative optime, aceşti psihologi probabil că au luat în considerare factorii nonraţionali care le-ar fi putut afecta judecata. De exemplu, se prea poate să fi simţit emoţii precum compasiunea (din .cauză că, poate, o rudă apropiată trecuse printr-o situaţie similară), care i-ar fi putut împinge să intervină, deşi ar fi fost mai bine să nu o facă. Sau s-ar fi putut simţi puţin prea nerăbdători să îşi ofere ajutorul dacă, de curând, veniturile lor s-au micşorat. Sau se poate să fi ezitat să intervină
din cauza unei plângeri recente contra lor, sau ar fi putut ignora pur şi simplu situaţia cu totul din cauză că erau prea ocupaţi şi se temeau de repercusiuni.
SAMUEL). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
