din primele faze ale relaţiei devine deosebit de importantă.
Pentru a gestiona aceşti factori, psihologul din cazul de mai devreme a folosit strategiile de optimizare a calităţii. Şi-a analizat motivaţiile - atât pe cele nobile, cât şi pe cele de bază, personale - cu privire la apariţia sa publică. Cu toate că dorea să
educe publicul cu privire la TOC, el a realizat faptul că apariţia la televiziunea naţională era în interesul lui personal, reprezentând o oportunitate de marketing care îi putea întări statutul profesional la nivel naţional. După interviul de evaluare care a confirmat diagnosticul de TOC şi recomandarea de tratament pentru pacienta în cauză, el s-a consultat cu un coleg în care avea încredere. În cadrul consultaţiei, psihologul i-a cerut consultantului său să citească notiţele sale din timpul interviului de evaluare pentru a stabili dacă nu îi scăpaseră cumva din vedere factori semnificativi. După consultaţie, el a lucrat cu pacienta în particular, concentrându-se intens asupra susţinerii capacităţii ei de a lua propriile decizii.
Pe parcursul discuţiei cu aceasta, psihologul a trecut în revistă mai în detaliu aspectele legate de limitele confidenţialităţii în condiţiile aplicabile pacientei. A reanalizat cu onestitate maniera în care apariţia la televiziune poate influenţa motivaţia Dileme etice în psihoterapie■ Consimţământul informat
234
pacientei şi riscurile ce pot apărea din aceasta pentru eficacitatea tratamentului. El a discutat despre natura generală a terapiei şi cu producătorul, pentru a obţine anticipat acordul acestuia cu privire la condiţiile în care el putea accepta să apară în programul respectiv. De asemenea, a căutat să clarifice inclusiv toate aranjamentele financiare. De exemplu, a dorit să afle dacă postul de televiziune urma să acopere pentru pacientă inclusiv costurile unei terapii suplimentare şi ale tratamentului psihiatric în cazul în care acestea ar fi fost necesare. Dacă da, cât avea să plătească
televiziunea şi pentru ce perioadă de timp? Psihologul a reuşit astfel să integreze valorile importante ale profesiei sale cu tradiţiile industriei de televiziune şi cu propria sa moralitate.
Ne-am putea gândi că această planificare în avans era exclusiv o problemă de gestionare a riscului pentru psiholog; el s-a ocupat de aceste aspecte atât de detaliat însă pentru că ştia că
pacienta ar fi putut să nu cunoască toate capcanele în care s-ar fi putut afla prinsă la un moment dat. În consecinţă, eforturile lui suplimentare priveau inclusiv asigurarea stării de bine a pacientei.
Ar trebui psihologii să-şi verifice pacienţii pe internet?
Uneori pacienţii le vor propune psihologilor care îi tratează
să se uite pe pagina lor de Facebook sau pe alte pagini de internet cu intenţia de a-l ajuta pe psiholog să le înţeleagă mai bine circumstanţele de viaţă. Un articol publicat de Kolmes şi Taube (2014) a prezentat o variaţie mare (între 18% şi 95%) a rezultatelor studiilor care au analizat procentele de psihoterapeuţi care au declarat că fac verificări pe internet cu privire la pacienţii lor.
Ar trebui totuşi ca psihologii să-şi verifice pacienţii pe internet în mod curant fără cunoştinţa sau consimţământul pacienţilor?
SAMUEL ). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
