„Dileme etice în psihoterapie” de Samuel J. Knapp

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!

Go to page:

Text Size:

(Pentru mai multe despre acest subiect, a se vedea Kaslow, 235

Patterson şi Gottlieb, 2011.) Din punct de vedere legal, să îţi veri-fici pacienţii pe internet are aceeaşi valoare cu a-i vedea mergând pe stradă; până la urmă, informaţiile de pe internet sunt publice.

Dar faptul că acest lucru nu este ilegal nu înseamnă că este indicat şi din punct de vedere etic sau clinic. Principiul general al respectării intimităţii pacientului sugerează ca psihologii să nu caute informaţii suplimentare fără consimţământul pacientului, cu excepţia unor circumstanţe extraordinare. Informaţiile de tipul celor care pot fi găsite pe internet nu erau necesare pentru psihoterapie înaintea erei internetului şi niciun studiu de cercetare nu sugerează faptul că utilizarea acestora acum ar creşte în vreun fel eficienţa tratamentului. Astfel, este greu de susţinut ideea că verificarea pe Google a pacienţilor fără consimţământul lor le-ar putea promova în vreun fel starea de bine. Mai mult, nu există garanţii că informaţiile găsite pe internet sunt corecte, reprezentative sau actuale. Ca urmare, intervenţiile bazate pe asemenea informaţii riscă să producă daune inutile.

Atunci când psihologii folosesc informaţiile obţinute de pe internet ca bază pentru planurile de tratament sau pentru conceptualizarea cazurilor, se ridică o întrebare cu privire la măsura în care pacienţii au fost informaţi şi implicaţi în determinarea naturii obiectivelor tratamentului lor. În plus, un psiholog al cărui plan de tratament depinde de informaţii obţinute fără

consimţământul pacientului ar trebui să consemneze această

informaţie şi sursa ei în fişa de tratament a pacientului. În consecinţă, pacienţii care au acces la fişele lor se vor putea simţi trădaţi când vor vedea un plan de tratament bazat pe informaţii pe care ei deciseseră să nu le împărtăşească psihologului şi care ar putea fi, în plus, chiar incorecte.

Dileme etice in psihoterapie■ Consimţământul informat

„Dileme etice în psihoterapie” de Samuel J. Knapp

examinează complexitățile etice cu care se confruntă psihoterapeuții în practica lor zilnică. Autorul abordează o varietate de dileme etice întâlnite în procesul terapeutic, oferind o analiză detaliată a aspectelor morale și profesionale care pot influența deciziile terapeuților.
Knapp discută despre principii etice fundamentale, cum ar fi confidențialitatea, respectul pentru autonomie, și justiția, și cum acestea se aplică în diferite situații terapeutice. El prezintă cazuri concrete pentru a ilustra provocările cu care se pot confrunta profesioniștii, cum ar fi conflictele de interese, dilemele legate de raportul terapeutic și gestionarea situațiilor de criză.
Cartea subliniază importanța reflecției critice și a supervizării în abordarea dilemelor etice, încurajând psihoterapeuții să-și examineze propriile valori, credințe și prejudecăți. Knapp oferă, de asemenea, resurse și strategii pentru a ajuta terapeuții să navigheze aceste dileme, promovând astfel o practică mai responsabilă și etică.
„Dileme etice în psihoterapie” este o lectură esențială pentru psihologi, psihoterapeuți, studenți în domeniul sănătății mintale și toți cei interesați de etica profesională în psihoterapie. Cartea contribuie la aprofundarea înțelegerii problemelor etice și la dezvoltarea unei practici terapeutice bazate pe principii solide de integritate și responsabilitate.