„Dileme etice în psihoterapie” de Samuel J. Knapp

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!

Go to page:

Text Size:

Desigur, pot apărea situaţii neobişnuite în care căutarea pe internet fără consimţământul prealabil al pacientului să fie justificată, cum ar fi atunci când cineva este ameninţat sau hărţuit de către pacient. Ca propunere generală însă, considerăm că respectul faţă de autonomia pacientului/primc:.tul stării de bine a acestuia (relaţia de încredere) şi relaţia profesională cu pacientul (loialitatea) prevalează asupra unei ipotetice stări de bine (informarea corectă). Căutarea pe Google a unui prieten este un gest obişnuit şi este considerată o modalitate acceptabilă de a fi la Dileme etice în psihoterapie■ Consimţământul informat

238

curent cu ceea ce se mai întâmplă. Totuşi, a-i trata şi pe pacienţi la fel cum îi tratăm pe prietenii noştri poate fi un exemplu de strategie de separare.

Încetarea terapiei fără consimţământul pacientului Uneori apar situaţii dificile în care pacienţii insistă să continue tratamentul chiar dacă nu mai au nevoie de el, nu au beneficii de pe urma lui şi nu există nicio probabilitate să apară

beneficii în viitor sau tratamentul respectiv le este chiar dăunător. O terapie poate fi utilă chiar dacă pacienţii nu se schimbă

vizibil, în cazurile în care tratamentul ajută, de pildă, la stabilizarea pacienţilor sau previne deteriorarea stării acestora. Dar în unele circumstanţe terapia le poate face pacienţilor mai mult rău. Totuşi, psihoterapia poate deveni şi un „obicei social" fără

scopuri clar definite (Younggren şi Davis, 2012, p. 428).

Pe lângă problemele etice pe care le implică îndeplinirea obligaţiei de a pune capăt unui tratament care nu îi este util unui pacient care nu prezintă un pericol pentru el îsuşi sau pentru alţii, şi în mod special fără a avea consimţământul acestuia, psihologii trebuie să îşi conştientizeze în special emoţiile şi posibilele erori cognitive pe care le pot genera propriile tipare de gândire. Psihologii nu intră în activitatea de asistenţă de sănătate mentală pentru a le face mai rău pacienţilor lor sau pentru a-i ajuta să bată pasul pe loc. Deci, este deja destul de rea situaţia în care sunt nevoiţi să pună capăt unei terapii sau să recomande un alt terapeut atunci când atât pacientul, cât şi psihologul simt că terapia nu funcţionează; totuşi, când pacienţii şi terapeuţii nu sunt de acord asupra acestui aspect, situaţia poate deveni mai complexă. De exemplu, O'Reilly (1987) a descris fenomenul pe SAMUEL ). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN

„Dileme etice în psihoterapie” de Samuel J. Knapp

examinează complexitățile etice cu care se confruntă psihoterapeuții în practica lor zilnică. Autorul abordează o varietate de dileme etice întâlnite în procesul terapeutic, oferind o analiză detaliată a aspectelor morale și profesionale care pot influența deciziile terapeuților.
Knapp discută despre principii etice fundamentale, cum ar fi confidențialitatea, respectul pentru autonomie, și justiția, și cum acestea se aplică în diferite situații terapeutice. El prezintă cazuri concrete pentru a ilustra provocările cu care se pot confrunta profesioniștii, cum ar fi conflictele de interese, dilemele legate de raportul terapeutic și gestionarea situațiilor de criză.
Cartea subliniază importanța reflecției critice și a supervizării în abordarea dilemelor etice, încurajând psihoterapeuții să-și examineze propriile valori, credințe și prejudecăți. Knapp oferă, de asemenea, resurse și strategii pentru a ajuta terapeuții să navigheze aceste dileme, promovând astfel o practică mai responsabilă și etică.
„Dileme etice în psihoterapie” este o lectură esențială pentru psihologi, psihoterapeuți, studenți în domeniul sănătății mintale și toți cei interesați de etica profesională în psihoterapie. Cartea contribuie la aprofundarea înțelegerii problemelor etice și la dezvoltarea unei practici terapeutice bazate pe principii solide de integritate și responsabilitate.