256 cu mai multă obiectivitate variantele. Mai mult, echipa de terapeuţi a refuzat să polarizeze dezacordul şi toţi membrii au fost de acord să-şi modifice poziţiile pe măsură ce noi informaţii au fost scoase la lumină. Membrii echipei de tratament identificaseră factori diferiţi care îi conduceau pe fiecare către o altă
concluzie şi au căutat mai multe informaţii sau altele diferite, care să îi poată ajuta să-şi modifice opiniile. După câteva zile de reţinere a bolnavului în spital, psihologul şi ceilalţi membri ai echipei de tratament au obţinut informaţii mai detaliate de la pacient cu privire la comportamentele sale agresive din trecut şi la circumstanţele care îl conduseseră la punerea lor în act, inclusiv cu privire la faptul că pacientul înţelegea că el însuşi ar fi putut avea un rol în generarea acelor situaţii. În general, este un indicator de prognostic bun dacă pacientul arată că îşi regretă
comportamentul şi înţelege rolul pe care l-ar fi putut avea el însuşi în diferite situaţii. Aceste discuţii, combinate cu medicaţia antidepresivă, păreau să diminueze amploarea fantasmelor agresive ale pacientului. Echipa terapeutică a ajuns la un consens cu privire la externarea pacientului, luând anumite măsuri de precauţie pentru reducerea probabilităţii ca acesta să acţioneze din nou mânat de fantasmele sale violente.
Pericol u l incert
Există situaţii în care este greu de spus dacă există cu adevărat vreun risc pentru o terţă parte. Să analizăm următorul caz: O mamă ciudată
O pacientă spunea că născuse într-un weekend între două
şedinţe de psihoterapie. (Avea o siluetă greoaie şi purta haineSAMUEL J. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
largi, astfel că psihologul nu ştiuse că ea fusese însărcinată.) 257
A refuzat să dea alte detalii despre tatăl copilului sau despre naştere, cu excepţia faptului că insista că bebeluşul era bine îngrijit, dar nu de ea. Femeia era ciudată şi confuză în comportament.
