40
„necesită efort redus sau nul şi fără senzaţia de control voluntar"
şi foloseşte cunoştinţele care ne sunt cel mai rapid disponibile (Kahneman, 2012, p. 39).
Concluziile pripite sunt eficiente dacă e probabil să fie corecte, iar costurile unei erori ocazionale sunt acceptabile, mai ales dacă saltul de la premise la concluzie scuteşte mult timp şi efort ... În condiţii de incertitudine, Sistemul 1 pariază pe un răspuns, iar pariurile sale sunt călăuzite de experienţă
(Kahneman, 2012, pp. 129-130).
Oamenii nu au nevoie să piardă timp gândindu-se dacă
trebuie să se ferească sau nu atunci când un obiect contondent zboară către ei sau să apuce cu mâna un copil mic care aleargă
către şosea. Cu alte cuvinte, gândirea în Sistemul 1 este esenţială
pentru că, uneori, ea ne poate salva viaţa.
Sistemul 2 „acordă atenţia necesară activităţilor mintale solicitante, printre care se numără calculele complicate. Operaţiile Sistemului 2 se asociază frecvent cu experienţa subiectivă de activism4, alegere şi concentrare" (Kahneman, 2012, p. 39). Mai exact, Sistemul 2 de gândire este lent, complex şi necesită efort.
Oamenii folosesc Sistemul 2 pentru a gândi probleme complexe, cum ar fi dacă din punct de. vedere financiar este mai bine să
închirieze o maşină sau să cumpere una nouă sau dacă este momentul potrivit pentru a cumpăra o casă. Specialiştii au nevoie de gândirea în Sistemul 2 şi pentru a găsi cele mai bune răspunsuri la probleme etice complexe.
4
Agency în engl. în original, în sensul de subiect care decide, iniţiază şi face o acţiune.
(N. t.)
SAMUEL]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
