42
trebui să fie ei mai buni în realizarea acestor sarcini? Cu siguranţă, antrenamentul şi experienţa contează, dar atât Sistemul 1, cât şi Sistemul 2 de gândire rămân active indiferent dacă psihologii cumpără impulsiv maşini noi sau decid fără să se gândească
să încalce confidenţialitatea informând o victimă potenţială că
pacientul lor intenţionează să-i facă rău. Unele modele decizionale tradiţionale ignoră gândirea în Sistemul 1 şi consideră
că acţiunile realizate sub imperiul factorilor nonraţionali sunt doar aberaţii sau „zgomot", dar Sistemul 1 nu poate fi ignorat; este imposibil. Intenţia noastră este aceea de a recunoaşte rolul gândirii în Sistemul 1 şi de a creşte utilizarea Sistemului 2 în cazul luării unor decizii etice, în special în acele momente în care este extrem de tentantă cedarea în faţa gândirii în Sitemul 1, ca de exemplu atunci când psihologii se află sub stres puternic.
Euristici şi distorsiuni
Informaţiile privind aceste aspecte s-au strecurat cu greu în literatura de specialitate de interes pentru practica profesională, în parte şi pentru că multe dintre aceste cercetări au fost publicate în reviste şi în cărţi destinate în principal vânzării, marketingului şi specialiştilor din domeniul finanţelor ( de exemplu, Nofsinger, 2002). Doar recent aceste descoperiri au fost aplicate la procesul luării deciziilor etice în practica de specialitate (de exemplu, Crowley şi Gottlieb, 2012; Gottlieb, Handelsman şi Knapp, 2013; Rogerson şi alţii, 2011). În acest subcapitol discutăm despre euristicile şi erorile care apar în mod frecvent în gândirea de tipul Sistemului 1.
Tversky şi Khaneman (1974) au descris modul în care euristicile sunt de ajutor, dar pot conduce şi la distorsiuni larg răspândite, SAMUEL ). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
