102
Autoreglarea
Pacienţii spun adeseori lucruri care le produc dezgust, furie sau alte asemenea emoţii specialiştilor. Uneori, pacienţii pot chiar în mod intenţionat să caute să provoace o anumită reacţie din partea psihologilor lor. A fi un psiholog bun necesită un puternic autocontrol şi o atenţie acordată stărilor emoţionale interne.
Psihologii trebuie să îşi aleagă cu atenţie cuvintele, iar uneori să
se abţină să dezvăluie spontan sentimente şi gânduri. Dar capacitatea de autoreglare este limitată şi poate fi erodată de oboseala fizică sau psihică. Conform teoriei depleţiei eului (Baumeister şi Tierney, 2011), prea multă energie consumată într-o zonă duce la mai puţină energie disponibilă pentru alte arii de activitate.
Chiar şi nivelul zahărului din sânge poate influenţa funcţionarea organismului. Baumeister şi Tierney (2011) au folosit expresia
„fără glucoză, fără putere de voinţă" (p. 49) pentru a exprima faptul că natura alimentelor pe care oamenii le consumă pe parcursul unei zile le poate influenţa nivelul de autoreglare. De asemenea, sentimentele care pot fi gestionate atunci când persoana este bine odihnită pot părea mai puternice şi mai greu de gestionat atunci când aceeaşi persoană este obosită.
Auto reflecţia
Wilkinson, Wade şi Knock (2009) au afirmat că o componentă
centrală a profesionalismului este „ un angajament din partea practicianului respectiv de a se automonitoriza şi autoperfec
ţiona" (p. 551). Puţine sunt calităţile care pot fi de un ajutor pe măsura celui pe care îl oferă psihologilor capacitatea de a reflecta asupra propriului comportament cu un anumit grad de SAMUEL ]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
