de etică dacă psihologii nu le monitorizează şi nu le canalizează 107
în mod adecvat. Să luăm în considerare următorul exemplu: Un psiholog bun
Dr. Garcia era tipul de psiholog care nu ar face niciodată
nimic greşit; colegii o descriau cu afecţiune ca fiind inflexibilă
în unele aspecte. Cu toate acestea, dr. Garcia a constatat că are instincte materne puternice faţă de un tânăr pacient aflat la acel moment în plasament maternal. Poate că pierderea de curând a unei sarcini era un factor care provoca în ea o reacţie atât de puternică.
· În mod similar, unii psihologi bărbaţi sunt înclinaţi să se îndrăgostească sau să fie profund atraşi de câte o pacientă, ajungând să se convingă că ea este sufletul lor pereche. Psihologii prudenţi, precum dr. Garcia din cazul de mai sus, vor face un pas înapoi şi-şi vor spune: ,,Stai puţin, trebuie să vorbesc cu cineva despre asta" ori de câte ori simt emoţii atât de puternice.
Când aud despre psihologi care au acţionat în manieră mai puţin optimă, studenţii la psihologie şi-ar putea spune: 11Eu nu voi face niciodată aşa ceva". Cu toate acestea, este uşor pentru studenţii care stau liniştiţi într-o sală de clasă să declare că ei nu ar lăsa niciodată emoţiile să îi devieze de la îndeplinirea obliga
ţiilor profesionale. Sugerăm ca formatorii să le povestească celor pe care îi formează despre conflictele din trecutul lor personal, pentru a le da acestora exemple veritabile de smerenie şi prudenţă.
Dileme etice în psihoterapie■ Modelul optimizării calităţii
