„Dileme etice în psihoterapie” de Samuel J. Knapp

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!

Go to page:

Text Size:

Aceste strategii proximale de optimizare a calităţii contras-tează cu strategiile de gestionare a riscului stimulate de frică şi care adeseori slăbesc sau distorsionează relaţia psiholog-pacient. În unele cazuri, ele pot chiar să ducă la creşterea riscului de a dăuna pacienţilor, precum şi la suspiciuni cu privire la comportamente lipsite de etică. Adeseori aceste abordări folosesc termeni absoluţi, precum întotdeauna sau niciodată. Knapp, Younggren, VandeCreek, Harris şi Martin (2013) au afirmat că

„orice aşa-zisă strategie de gestionare a riscului care îţi spune să

faci ceva ce ar putea să îi dăuneze pacientului sau care încalcă

un principiu moral trebuie să fie gândită" (p. 32). De exemplu, un superior le-a dat tuturor terapeuţilor din secţia pe care o conducea instrucţiunea ca întotdeauna să îi pună pe pacienţii care au chiar şi cel mai mic gând de suicid să semneze un formular standard de contract de nonsuicid. Edward şi Sachmann (2010) nu au găsit totuşi în studiile lor nicio dovadă că aceste aşa-numite contracte de nonsuicid ar reduce cu adevărat probabilitatea de sinucidere. Rudd, Mandrusiak şi Joiner (2006) au susţinut, în mod similar, că accentul exagerat pus pe contracte de asigurare anteformulate şi standardizate poate fi fără nicio valoare sau chiar contraindicat din punct de vedere clinic. Alocarea unui timp nedeterminat pentru a-l convinge pe pacient să semneze un asemenea acord poate fi cu atât mai contraindicată dacă generează

lupte de putere între pacienţi şi psihologii lor sau dacă pacienţii au impresia că psihologii sunt mai interesaţi de propria lor expunere juridică decât de starea de bine a pacientului. Orice aşa-zis beneficiu al contractelor de nonsuicid este doar un mit dăunător. Astfel, niciun contract de nonsuicid nu poate fi justificat decât dacă este ancorat în principiile etice generale, cum sunt promovarea stării de bine a pacientului sau respectul SAMUEL ]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN

faţă de autonomia acestuia. Psihologii trebuie să folosească

„Dileme etice în psihoterapie” de Samuel J. Knapp

examinează complexitățile etice cu care se confruntă psihoterapeuții în practica lor zilnică. Autorul abordează o varietate de dileme etice întâlnite în procesul terapeutic, oferind o analiză detaliată a aspectelor morale și profesionale care pot influența deciziile terapeuților.
Knapp discută despre principii etice fundamentale, cum ar fi confidențialitatea, respectul pentru autonomie, și justiția, și cum acestea se aplică în diferite situații terapeutice. El prezintă cazuri concrete pentru a ilustra provocările cu care se pot confrunta profesioniștii, cum ar fi conflictele de interese, dilemele legate de raportul terapeutic și gestionarea situațiilor de criză.
Cartea subliniază importanța reflecției critice și a supervizării în abordarea dilemelor etice, încurajând psihoterapeuții să-și examineze propriile valori, credințe și prejudecăți. Knapp oferă, de asemenea, resurse și strategii pentru a ajuta terapeuții să navigheze aceste dileme, promovând astfel o practică mai responsabilă și etică.
„Dileme etice în psihoterapie” este o lectură esențială pentru psihologi, psihoterapeuți, studenți în domeniul sănătății mintale și toți cei interesați de etica profesională în psihoterapie. Cartea contribuie la aprofundarea înțelegerii problemelor etice și la dezvoltarea unei practici terapeutice bazate pe principii solide de integritate și responsabilitate.