chiar şi cei care au cele mai bune intenţii pot constata cum 105
calitatea etică a activităţii lor se poate degrada.
Are o mare valoare faptul că un specialist se poate vedea ca parte a unui sistem în care fiecare membru caută să stimuleze bunăstarea altora. De exemplu, un membru al personalului administrativ l-a observat pe un psiholog oprind radioul din sala de aşteptare, fără a-şi da seama că acest lucru le permitea unora dintre pacienţi să audă conversaţiile confidenţiale din cabinetul de alături. Din fericire, acea persoană s-a simţit îndreptăţită să ii atragă atenţia psihologului cu privire la consecinţele acţiunii lui şi să corecteze problema înainte să fi apărut vreo situaţie de încălcare a vreunei norme etice. Funcţionarul fusese instruit corespunzător şi înţelegea că preocuparea pentru respectarea confidenţialităţii trebuia să vină din partea tuturor, inclusiv a personalului administrativ.
Este de ajutor să fim vigilenţi faţă de regulile cadrului sau atenţi la factorii situaţionali sau de mediu care pot influenţa oamenii să acţioneze într-o manieră mai puţin optimă (Zimbardo, 2007).
Psihologii pot crea, de asemenea, medii structurate pentru a susţine caracteristicile pe care doresc să le promoveze la ei înşişi şi la mediul lor de lucru. Ei pot stimula motivaţia etică implicându-se într-o comunitate sau reţea socială care valorizează reflec
ţia etică şi susţine comportamentul etic. ,,Precum cărbunii din şemineu, ne putem păstra adecvarea etică rămânând în contact unii cu alţii" (Kidder, 2009, p. 55). Să reflectăm asupra următorului exemplu: Psihologii debutanţi formează un grup de lucru Câţiva tineri psihologi au început de curând să lucreze într-o instituţie mare de profil care se baza pe plata cu ora Dileme etice în psihoterapie ■ Modelul optimizării calităţii
106
a personalului şi acorda prea puţină atenţie moralităţii saucalităţii serviciilor prestate. Conducerea instituţiei nu încurajaconsultările între colegi şi nici nu voia să audă despre cazuriproblematice decât în situaţiile în care ar fi fost anagajată răspunderea legală a instituţiei. Cu toate acestea, aceşti tineripsihologi şi-au format propriul grup de consultaţii în afaracadrului instituţiei; acolo, ei s-au putut debarasa de stresulmediului de lucru şi şi-au putut potenţa unii altora resurseimportante.
Antici pa rea problemelor
În mod ideal, psihologii care se confruntă cu situaţii tensionate din punct de vedere etic nu sunt luaţi chiar prin surprindere (mai exact, ei nu trec printr-o ambuscadă morală), ci pot anticipa unele aspecte frecvent întâlnite. De exemplu, atunci când psihologii lucrează cu familii cu risc înalt, este probabil să
se confrunte cu situaţii în care vor fi suspectate sau reclamate abuzuri sau situaţii în care părinţii încearcă să îi atragă în alianţe în cadrul unor dispute urâte cu privire la custodia minorilor. Cei care lucrează cu adolescenţi înţeleg că tinerii din această categorie de vârstă se pot angaja în comportamente riscante.
O parte a anticipaţiei este de ordin cognitiv; psihologii trebuie să cunoască legile aplicabile, standardele etice şi informaţiile clinice relevante pentru cazul respectiv. Totuşi, o altă parte a anticipaţiei este de natură afectivă; psihologii trebuie să fie pregătiţi să se confrunte cu emoţii puternice, în stare să-i devieze de la obligaţiile lor etice. Asemenea emoţii intense de furie, frustrare sau teamă, dar şi emoţiile mai blânde, cum sunt afecţiunea şi preocuparea pentru un altul, pot conduce la conduite lipsite SAMUEL). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
