140
sau în profesiile lor anterioare sau care continuă să dea întâietate acestora. De exemplu, un psiholog aflat în formare se oferise voluntar pentru o poziţie de consilier în cazuri de abuz familial şi, în acel cadru, primise indicaţia de a se autodezvălui, împărtăşind popria sa istorie de abuz tuturor pacienţilor încă de la începutul relaţiei de consiliere cu aceştia.
Asi mi l a rea (contact îna lt, menţi nere scăzută) Cei care aleg strategiile de asimilare adoptă valorile şi tradiţiile profesiei ( contact înalt) şi renunţă la propriile tradiţii morale (menţinere slabă). Dacă ar folosi o strategie de asimilare, dr. Parker ar putea gândi astfel:
Cum îndrăzneşte să mă întrebe aşa ceva?! Ar trebui să ştie că
aş încălca toate regulile dacă aş răspunde la o asemenea întrebare. Confidenţialitatea este cea mai importantă - aproape sacră. Şi la fel e şi datoria mea de a o educa pe femeia asta cu privire la profesia mea. Trebuie să o înveţe cineva lucrurile astea. Petrecere, nepetrecere, se pare că trebuie să fiu eu acela.
Dr. Parker se simte oarecum furios pentru că membrii asistenţei nu înţeleg importanţa regul!lor profesiei sale şi dificultăţile cu care se confruntă psihologii pentru a se pune în serviciul pacineţilor lor. El n-a venit acolo ca să-şi facă prieteni şi este dispus să sacrifice chiar ceva din respectul (faţă de sine) pentru binele profesiei sale.
Dr. Parker face o evaluare corectă a valorilor profesionale.
Totuşi, el ratează implementarea utilă a acestor valori, poate din cauză că nu reflectează suficient la noţiunea de bază a respectului SAMUEL J. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
