„Dileme etice în psihoterapie” de Samuel J. Knapp

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!

Go to page:

Text Size:

144

interacţiuni îi ajută pe oameni să îşi dezvolte înţelegerea problemelor personale, cum sunt respectul şi reciprocitatea, care pot fi încorporate cu uşurinţă într-o noţiune preexistentă a consimţământului informat. În mod similar, cei mai mulţi psihologi au deja un concept cu privire la intimitate formulat din experienţa relaţiilor lor anterioare, dar conceptul profesional de confiden

ţialitate şi limitele lui sunt mult mai complexe.

Psihologii şi studenţii vor fi mai înclinaţi către strategiile de integrare dacă se vor angaja în acte care promovează autoreflec

ţia. O temă de autoreflecţie este efectuarea unui exerciţiu în care să îşi reordoneze sistemul de valori şi să conceapă o nouă ierarhie a acestora - o nouă schemă a importanţei valorilor. De exemplu, când profesorii şi supervizorii aduc în discuţie necesitatea păstrării confidenţialităţii mărturisirii unui pacient cu privire la comiterea unei crime, ei trebuie deseori să îi ajute pe studenţi să îşi potenţeze contactul şi participarea la noile valori, prin sublinierea importanţei confidenţialităţii faţă de valoarea ajutorului pe care ar trebui să îl acorde societăţii în rezolvarea unor cazuri de crimă.

Un alt exemplu de modificare a scalei importanţei relative a valorilor este plasarea loialităţii faţă de profesie deasupra loialităţii faţă de prieteni sau colegi. Astfel, psihologii pot fi nevoiţi să înfrunte un coleg apropiat cu privire la abuzul de alcool sau droguri al acestuia, din nevoia de a preveni posibile daune asupra pacienţilor respectivului coleg, chiar dacă acest comportament îi poate face să simtă că îşi trădează cel mai bun prieten. Psihologii care şi-au evaluat valorile prin aculturaţie etică pot fi mai hotărâţi sau pot avea mai mult curaj moral care îi ajută să adopte atitudinea corectă, chiar dacă acest lucru SAMUEL J. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN

presupune un anumit grad de disconfort personal (a se vedea 145

discuţia cu privire la curajul moral din Capitolul 3).

Din afară, poate fi greu de spus dacă un comportament izolat este dovada unor strategii de asimilare sau de integrare. Observatorii trebuie să cunoască şi să înţeleagă nivelul de menţinere -

„Dileme etice în psihoterapie” de Samuel J. Knapp

examinează complexitățile etice cu care se confruntă psihoterapeuții în practica lor zilnică. Autorul abordează o varietate de dileme etice întâlnite în procesul terapeutic, oferind o analiză detaliată a aspectelor morale și profesionale care pot influența deciziile terapeuților.
Knapp discută despre principii etice fundamentale, cum ar fi confidențialitatea, respectul pentru autonomie, și justiția, și cum acestea se aplică în diferite situații terapeutice. El prezintă cazuri concrete pentru a ilustra provocările cu care se pot confrunta profesioniștii, cum ar fi conflictele de interese, dilemele legate de raportul terapeutic și gestionarea situațiilor de criză.
Cartea subliniază importanța reflecției critice și a supervizării în abordarea dilemelor etice, încurajând psihoterapeuții să-și examineze propriile valori, credințe și prejudecăți. Knapp oferă, de asemenea, resurse și strategii pentru a ajuta terapeuții să navigheze aceste dileme, promovând astfel o practică mai responsabilă și etică.
„Dileme etice în psihoterapie” este o lectură esențială pentru psihologi, psihoterapeuți, studenți în domeniul sănătății mintale și toți cei interesați de etica profesională în psihoterapie. Cartea contribuie la aprofundarea înțelegerii problemelor etice și la dezvoltarea unei practici terapeutice bazate pe principii solide de integritate și responsabilitate.