a eticii de origine - al persoanei şi să cunoască ce strategii a folosit psihologul respectiv în trecut. De exemplu, un psiholog care îşi critică un coleg poate fi motivat în primul rând de compasiunea faţă de respectivul coleg, combinată cu respectul faţă
de profesie, sau poate fi în primul rând motivat de teama de a nu fi culpabilizat dacă alţii ar afla că el a avut cunoştinţă de infracţiunea în cauză şi nu a luat nicio măsură.
Aspecte ale procesului de aculturaţie
La prima vedere, poate părea că tranziţia de la persoana atentă, morală la profesionistul etic ar trebui să fie lină, pentru că valorile şi tradiţiile se suprapun. Cu siguranţă, unele calităţi, precum onestitatea şi conştiinciozitatea, sunt virtuţi personale şi profesionale în acelaşi timp. Totuşi, există diferenţe atât în ceea ce priveşte fundamentele morale şi implementarea valorilor între cultura personală şi cea profesională, cât şi între diferite culturi profesionale. Cu privire la acest aspect, Christen şi alţii (2013) au constatat că unele dintre valorile moralităţii obişnuite, precum loialitatea faţă de prieteni, nu îşi găsesc cu uşurinţă
locul între valorile fundamentale ale specialiştilor în sănătate mentală. Cu toate că unele aspecte în mod clar se suprapun, cum ar fi grija pentru pacienţi, implementarea altora poate fi diferită ( de exemplu, ascultarea activă faţă de oferirea de sfaturi sau furnizarea de informaţii faţă de împrumutul unor sume de Dileme etice în psihoterapie ■ Modelul aculturaţiei etice
146
bani). Pentru alte aspecte, cum ar fi subiectele intime într-o prietenie şi confidenţialitatea într-o psihoterapie, suprapunerea este umbrită de complexitatea implementării în situaţiile profesionale. Iar alte aspecte aparţin doar situaţiilor profesionale. De exemplu, consimţământul informat nu apare de obicei în dezvoltarea unei prietenii sau a celor mai multe dintre relaţiile de familie. (Singurele excepţii ar putea fi jurămintele maritale -
care de obicei nu specifică riscurile! - şi unele cazuri de adopţie sau unele aranjamente privitoare la plasamentul în sistemul de asistenţă maternală pentru copii.)
Din cauza acestor diferenţe inerente dintre culturile etice, procesul de aculturaţie etică poate fi unul complex şi destul de solicitant. În această secţiune, descriem o parte a acestei corn-
- plexităţi şi a stresului potenţial, prin adaptarea elementelor procesului de aculturaţie descris de Berry şi arătând cum pot fi ele aplicate la procesul de aculturaţie etică.
Berry şi Sam (1997) au identificat următoarele faze ale procesului de aculturaţie:
• Precontactul
• Contactul
• Conflictul
• Criza
• Adaptarea
Aceste faze pot fumiza un cadru de lucru util pentru înţelegerea dezvoltării identităţii profesionale a oricărui profesionist (Skovholt şi R0nnestad, 1992).
Chiar înainte ca studenţii să intre în programele de formare profesională (precontact), ei pot avea deja unele idei cu privire SAMUEL ). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
